Interviu cu Andra Pavel, o scriitoare de succes la 18 ani

INTERES ARGEŞEAN continuă să vă prezinte tinerii din Curtea de Argeş deştepţi şi cu rezultate, iar Andra Pavel este unul dintre ei, fostă elevă a Colegiului Naţional „Vlaicu Vodă” şi proaspăt studentă la SNSPA. Lucrurile care o definesc cu adevărat pe Andra sunt, pe lângă blogul personal(www.adapavel.wordpress.com), cele două cărţi pe care le-a scris, una fiind în colaborare cu Oana Stoica-Mujea. Numele cărţilor şi mai multe detalii despre tânăra autoare le veţi afla în rândurile următoare.
Cum arată viaţa ta ca proaspăt absolventă?
– Incertă și încețoșată – nu în sensul tristeților de toamnă. Da, am terminat bine și sunt studentă la facultatea la care am vrut, dar sunt multe întrebări care au ca răspuns „Vom vedea”. Iar mie îmi plac certitudinile, deci întrebările alea încă mă macină. Pe scurt, îmi încarc bateriile și citesc mult, căci aveam de recuperat.
La facultatea dorită? Care este aceasta şi cum a fost aleasă?
– Procesul a fost lung, dar satisfăcător. Nu aveam nicio idee sigură, pentru că, orice facultate aș fi ales, se găsea cineva care să-mi spună: „Dar ce faci cu asta? Ai vreun viitor? Dar job?” etc etc. Până la urmă am făcut o vizită la facultățile pe care le aveam în vedere și atunci alegerea a fost ușoară. Sunt mândră să spun că sunt studentă la SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative), facultatea de Științe Politice, Sociologie.
Care a fost „elementul” decisiv în alegerea facultăţii?
-„Elementul X” a fost pur subiectiv. Mi-au plăcut profesorii. Mi s-au părut mai tineri și mai vii decât la Universitate, la cursurile pe care le-am prins acolo. Mi-a plăcut cursul la care am asistat. În plus, toți oamenii pe care-i cunosc absolvenți de SNSPA sunt niște oameni foarte frumoși, în toate sensurile posibile: gândesc frumos, înțeleg lucrurile altfel, au mintea deschisă.
Spui că îţi place să studiezi oamenii, crezi ca acest lucru te-a făcut să scrii?
– Nu. Poate că asta m-a făcut să fac personajele credibile. Dar am început să scriu din orgoliu (pentru că o colegă, pe care o consideram mai puțin talentată decât mine, îmi povestea ce scria ea), apoi am continuat din plăcere. Scriu pentru că am prea multe idei și trebuie să le „scot” cumva din sertare. Iar studiul oamenilor îmi dă inspirație în conturarea personajelor, dar prima scânteie nu e de acolo, ci din mintea mea.
Şi când, mai exact, a început aceast joc al orgoliilor?
– Vai, e prea mult spus „joc al orgoliilor”! Era ambiția mea, pentru că povești scriam din generală, dar nu avusesem curajul să fac nimic mai mult cu ele decât temele. Iar în liceu, în clasa a noua, mi-am dat seama că se poate mai mult. Atunci am început să scriu și pe blog.
Cum ai păşit de pe treapta blog-ului la cea a cărţilor?
–    Cu noroc, cu mult noroc. De pe blog, am cunoscut o scriitoare din Pitești (Oana Mujea). Cu ajutorul ei, am cunoscut alți câțiva scriitori/editori, am participat la un cenaclu (organizat de scriitoarea Lucia Verona). Apoi, într-o zi de toamnă, m-am trezit cu invitația Oanei Mujea de a scrie împreună cu ea „Sărutul morții”, care era așteptat de câteva luni, fiind a treia carte din seria „Lala Știreanu”. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email