Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului are o parte foarte interesantă, despre istoria urbei. Potrivit acesteia, în secolul al XVI-lea Curtea de Argeș avea două zone distincte: o parte situată în jurul Curții Domnești și până la mahalaua Botușari, la sud, era târgul Curtea de Argeș locuit majoritar de târgoveți, negustori și meseriași fiind condus de 1 județ și 12 pârgari cu atribuții limitate; o parte situată la nord de Biserica Sf. Gheorghe, unde începea moșia mănăstirii Argeșului. Aceasta era administrată de egumenul mănăstirii, care primise de la Neagoe Basarab drept de judecată
”În perioada prefeudală, conform informațiilor existente, zona de locuire era concentrată în lungul pârâului Târgului și pe platoul din partea de sud a orașului. Târgul care avea ca funcțiune schimbul de produse locale se regăsea la confluența dintre râul Argeș și pârâul Târgului. Pe măsura creșterii importanței economice, târgul atrage negustori și meseriași atât români cât și străini”, se arată în SIDU.
În anul 1864 are loc prima organizare administrativ-teritorială modernă a României. Conform acestei reforme țara urma să fie împărțită în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Curtea de Argeș urma să facă astfel parte prin includerea în teritoriului județului medieval muntenesc Argeș, fiind în același timp și reședința plasei Argeș. Plasa avea în componență 113 sate. Această organizare a funcționat până în anul 1950 când este desființată și înlocuită cu modelul de organizare sovietic, bazat pe regiuni și raioane. Începând cu anul 1950 orașul Curtea de Argeș devine reședința raionului Curtea de Argeș, parte componentă a regiunii Argeș până la reorganizarea din 1962 când se revine la organizarea pe județe, orașul făcând parte din județul Argeș.
