În ciuda profitului mare, de Electroargeş se alege praful

Presa de specialitate scrie destul de des despre Electroargeş, cam singura firmă producătoare de aspiratoare din ţară care are comenzi. În general se vorbeşte despre profit, valoare a acţiunilor, declaraţiile patronului Cătălin Chelu, contrele acestuia cu celălalt acţionar important, Dumitru Tudor, etc. Văzută de la Bucureşti, din cifre şi de pe Bursă, firma este profitabilă şi interesantă pentru investitori. De la Curtea de Argeş, însă, Electroargeş pare un uriaş de pe care curg pieile, slăbit, care abia se mai târăşte, dar pe care îl lovesc să meargă mai departe nişte bice mânuite din alte părţi.

Eu cred că dacă Electroargeş are comenzi atunci muncitorii lucrează bine. Ei fac aspiratoarele şi sculele pe care managerii le vând din Moldova până în Italia şi Germania. Ei au strâns din dinţi când nu aveau ce lucra, au muncit şi pe degeaba, au cumpărat acţiuni cu ultimii bani pe care îi aveau pe vremea când nici semnificaţia cuvântului acţiune nu era prea cunoscută, au acceptat tot felul de şefi, mai mult sau mai puţin interesaţi de bunul mers al fabricii, au lucrat sâmbetele şi duminicile uneori fără să fi primit un leu în plus, iar acum, când li se spune despre profitul de peste un milion de euro înregistrat în primele şase luni ale acestui an tot ei trebuie să accepte aceleaşi salarii ca acum doi ani. Dacă vreunul dintre angajaţi îndrăzneşte să zică, doar, ceva, nu să se revolte, i se atrage atenţia discret că sunt mulţi care aşteaptă la poarta fabricii să îi ia locul. Acest mod de lucru este inacceptabil într-o societate comercială de secol 21, într-o firmă cum este Electroargeş, cu tradiţie, cu oameni calificaţi şi mai ales cu rezultate foarte bune chiar şi în vremuri de criză.

Eu cred că avântul pe care l-a luat societatea se poate transforma oricând în opusul lui. Se vorbeşte prin oraş că o anumită firmă germană îşi va deschide aici o fabrică, şi este vorba despre cea care dă cel mai mult de lucru muncitorilor de la Electroargeş. Poate că nu se va întâmpla acest lucru mâine, sau anul acesta, dar dacă se va întâmpla, ce va face conducerea Electroargeş, care a acceptat toate compromisurile posibile numai să rămână în funcţie?! Dacă firma germană va lua muncitori de la Electro, tot nu va fi bine, iar dacă va angaja alţii, cei de la Electro rămân fără salarii.

Eu cred, şi mă bazez pe analizele pe care le-au făcut specialiştii, că preluarea de către noul patron a Electroargeş a fost în scop speculativ. Nu se putea opune preluării conducerea, deşi ar fi fost poate câteva metode de aplicat, dar nici să accepte tot, mia de salariaţi să nu conteze pentru nimeni, nu e în ordine. Oamenii nu cer mult – nişte salarii decente, un comportament civilizat din partea şefilor, o atitudine umană la adresa lor. Nu cred că e imposibil de realizat, atâta vreme cât în alte locuri se poate.

Avem exemple în oraş. Firme străine care îşi plătesc decent angajaţii, care îi respectă, şi unde directorii se simt colegi cu ceilalţi. Că la Electroargeş nu e aşa nu e nici măcar vina patronului, ci a celor care au plecat rapid capetele în faţa lui ca să rămână pe un fotoliu călduţ, fără să le pese de nimic şi de nimeni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email