În aşteptarea marilor proiecte

În aceste zile şi luni la Curtea de Argeş parcă toată lumea aşteaptă să se întâmple ceva. Ceva bun, căci de rele ne-am săturat cu toţii. Lucrările de gospodărire merg încet şi nu prea se văd, cele de curăţenie se fac din inerţie, iar în rest nimic nu se întâmplă. Toată lumea aşteaptă marile proiecte, blocate de firme „rele” care au făcut contestaţii. Asfaltarea de milioane de euro pare să fie pentru edili un scop în viaţă, un punct de cotitură pentru carierele lor. Ziua în care se va afla rezultatul licitaţiei va fi cea în care viaţa lor se va schimba.

Nu cred că e normal să ia lucrurile la modul acesta, dar îi înţeleg de ce fac asta. Păi dacă în trei ani de mandat nu s-a făcut nimic la Curtea de Argeş, în afara asfaltării câtorva străzi, puţine, de altfel, cum să nu aştepte un proiect de o asemenea anvergură în acest fel?! În alte oraşe, milioanele de euro atrase de la UE, prin proiecte, s-au transformat în multe străzi noi nouţe, în parcuri frumoase, în canalizare nouă şi, poate în turişti mai mulţi veniţi în vizită. La noi, de trei ani administraţia locală face proiecte. Ok. E foarte bine. Le-a făcut, le-a depus, unele au obţinut finanţare. Dar, vorbim de trei ani de mandat, nu ar fi trebuit să se vadă ceva până acum, astfel încât primarul să nu fie nevoit să facă toate compromisurile posibile ca să deblocheze situaţia?!

Nu e suficient să stai trei ani şi apoi să intri în panică. Dacă ar fi existat o strategie de dezvoltare a oraşului pe bune, făcute mai de mult timp, dacă cineva s-ar fi gândit din prima zi în care a fost ales primar, şi nu mă gândesc aici doar la actualul primar, la cum ar trebui să arate municipiul peste patru, cinci şi zece ani, lucrurile ar fi mers mult mai bine. Nu ar fi aşteptat acum toată lumea punerea în practică a unui proiect, mare, ce-i drept, dar unul singur, care să schimbe faţa oraşului.

Ceea ce vreau să spun este că toate s-au făcut cu gândul la alegerile următoare, la rezultatele imediate, la ziua şi poate şpaga de mâine. O gândire coerentă şi de anvergură pentru urbe nu a îndrăznit nimeni să aibă şi am rămas cam ca acum zece ani. Până şi pavelele dlui. Nicuţ s-au spart, singurele care au schimbat faţa centrului oraşului.

S-a mai schimbat ceva. Centrul vechi, care putea să constituie un punct de atracţie pentru turişti dacă era închisă circulaţia şi puse terase pe asfalt, s-a schimbat foarte mult. Casele vechi au fost vopsite în toate culorile curcubeului, una mai urâtă decât alta, au fost stricate faţadele şi au fost puse termopane albe sau maro. Măcar un astfel de proiect să fi avut în vedere primarii, actualul şi cei vechi, să nu permită stricarea unui loc care ar fi adus turişti la Curtea de Argeş.

În aceste condiţii proiectul de asfaltare pare să fie un capăt de ţară şi un punct de plecare pentru dezvoltarea municipiului. O dezvoltare târzie, după ce alte oraşe cu mult mai puţine şase de turism ne-au luat-o înainte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email