Agenţia de presă Rador publică un fragment dintr-o monografie interbelică în care se vorbeşte şi despre Curtea de Argeş. Informaţiile sunt interesante şi ne spun cum arăta oraşul în urmă cu aproape 100 de ani.
„Comună urbană la 33 km de Piteşti – locuitori 7.420. […] Aci se găsesc păduri seculare foarte întinse, cari sunt sistematic exploatate. La o mică depărtare de oraş se află legndara Mănăstire Curtea de Argeş, clădită de domnitorul Neagoe Basarab la 1517 şi restaurată de regele Carol I la 1875, capodoperă de arhitectură în stil bizantin, obiectul de admiraţie al tuturor numeroşilor vizitatori. Aci se află înmormântaţi atât Domnitorul Neagoe Basarab cât şi primul Rege al României, Carol I şi Regina Elisabeta (Carmen Sylva); 1 Gimnaziu, 1 Seminar, 1 Şcoală de meserii, 1 Spital judeţean, 1 Judecătorie de ocol”, scria Anuarul SOCEC al României Mari în 1925 despre Curtea de Argeş. Ar mai fi de adăugat faptul că oraşul avea 12 băcănii, două brutării, o bancă, 16 cârciumi şi o berărie, şase manufacturi, o librărie, o farmacie, două ateliere de fierărie. Şi mai exista un element – deloc neglijabil – care sporea importanţa localităţii: Societatea Anonimă Forestieră „Arif” care construise încă din 1905 o cale ferată cu ecartament îngust pentru transportul lemnelor pe linia Curtea de Argeş-Albeşti-Oeşti-Corbeni-Valea cu Peşti-Buda-Cumpăna”.
