Dl. Dorin Savu este şeful Resurselor Umane de la Primărie. În această calitate a avut greaua sarcină de a face reducerile de personal cerute insistent de Guvern. De luni, s-a aşternut tăcerea asupra Ordonanţei care prevedea concedierea personalului instituţiilor bugetare, dar problemele abia încep pentru cei rămaşi fără un loc de muncă.
Îl înţeleg pe dl. Dorin Savu. Era foarte greu să taie vreun post al vreunui coleg în condiţiile în care se întâlnea zilnic cu el, îi ştia poate problemele sau mai ieşea cu el şi cu familia lui la plimbare. Salariile sunt mici la Primărie, ni se spune, dar fără ele e şi mai rău. Muncesc mult angajaţii instituţiei, se vaită aceştia, dar stau şi pe salarii tăiate cu 25%. Aşa că, stau oamenii la birouri, înjură sistemul, probabil, înjură conducătorii, dar stau. Şi rămân acolo, cu orice preţ. Cum să propună dl. Savu reducerea unui post al unui coleg, când ştie că împreună trag de probleme?! Cu ăia care au fost daţi afară e altceva. Sunt doar măturători, aveau salarii chiar mai mici decât cel mai mic din Primărie, nu îi ştie nimeni la faţă, poate doar dl. Ghiţă, directorul lor, să îi cunoască pe câţiva, dar nu e relevant. Familiile acestor oameni concediaţi sunt mai puţin importante decât cele ale celor din Primărie. Aceştia din urmă au nume, unele sonore, iar fostul primar, dl. Gheorghe Nicuţ le ştie şi dumnealui foarte bine. Actualul primar, dl. Diaconu, i-a moştenit şi trebuie să tragă de ei.
Ce contează că cei 43 sau 29, câţi vor pleca de la Serviciul Public de Gospodărire, erau cei care făceau, de bine de rău, curăţenie în oraş?! Aveam pe cine să înjurăm că e mizerie, că fac praf când mătură, că se aşează în faţa maşinilor, pe carosabil, că miros urât şi sunt nepoliticoşi. Erau şi ei, nişte oameni, probabil mulţi rudari, care mâncau o pâine nasoală de la Serviciul Public. Ei se numesc Ionescu, Popescu sau Icsulescu, nume normale, de oameni simpli, fără rezonanţă, şi lipsa de grijă a dlui. Dorin Savu poate, în final, să le aducă o veste bună – salariul pe care îl aveau ar putea fi mai mic decât ajutorul de şomaj.
Mai mulţi cititori ne-au sesizat că de când cu toată discuţia asta despre concedierile angajaţilor statului, nu mai îndrăznesc să meargă la Primărie să ceară un act. Toată lumea se uită urât la bietul cetăţean care, la urma urmelor, plăteşte salariile celor de la instituţia menţionată. Adică, după ce că le plătim lefurile pentru care stau la cafele ore bune, plimbă trei hârtii între birouri sau îşi fac cumpărăturile în timpul programului, tot noi suntem de vină?! Nu noi, cetăţenii, am propus reducerea salariilor, nu noi am propus concedierile, dar tot noi să plătim pentru asta?! Domnilor şi doamnelor din Primărie, cei care ştiţi precis că aţi fost angajaţi pe pile, că staţi mai mult pe afară decât la birou, iar când sunteţi înăuntru aveţi alergie la oamenii simpli care vor să vă întrebe ceva, de ce vă uitaţi urât la noi?! Am o propunere. Să plece toţi, şi să se dea concurs pentru toate posturile. Câţi dintre angajaţi ar promova concursul, pe bune?! Probabil că foarte puţini.
