Grupul Şcolar Ferdinand I (1)


Din istoria scrisului

Istoria scrierii este plină de peripeţii şi de enigme, cele mai multe datând din Antichitate.
În anul 1882, un convoi de cinci corăbii olandeze au acostat pe Insula Paştelui. Evenimentul n-ar fi avut niciun răsunet, întrucât această insulă are dimensiuni reduse şi se află într-un loc izolat, dacă nu s-ar fi descoperit aici o scriere cu totul enigmatică şi mai ales, după toate aparenţele, indescifrabilă (Virtufil Olteanu – Din istoria şi arta scrierii).
Era o scriere bizară, cu rândurile paralele, fiecare al doilea rând stă cu capul în jos (Virtufil Olteanu, op. cit.), formând astfel un fel de bandă sau panglică continuă (Virtufil Olteanu, op. cit.). Toate încercările de descifrare a scrierii misterioase din Insula Paştilor s-au soldat până acum cu un eşec total. Şi asta din cauză că au fost distruse prin ardere sute de tăbliţe de lemn care aveau legătură cu literatura şi credinţele băştinaşilor.
Şi cu privire la scrierile folosite în trecutul îndepărtat pe teritoriul Europei sunt enigme nedezlegate şi întrebări fără răspuns.
De pildă, încă înaintea întemeierii Romei, locuia aici poporul etruscilor. După asimilarea lor Imperiului Roman, limba etruscă, cu excepţia câtorva cifre şi termeni înrudiţi cu alte limbi cunoscute, este încă nedescifrată.
Aceeaşi soartă o au şi hieroglifele descoperite în insula Creta, numite minoice (după numele legendarului rege Minos), cu toate încercările mai vechi şi mai recente de descifrare.
S-au făcut descoperiri din timpuri tot mai îndepărtate. De pildă, la Ninive, capitala vechii Asirii, s-a descoperit o bibliotecă ce adăpostea 30000 de volume scrise pe tăbliţe de lut. Din descifrarea lor, s-au obţinut informaţii despre ştiinţa şi literatura asiriană, iar din nişte adevărate dicţionare s-a aflat de existenţa limbii şi civilizaţiei sumeriene care stă, de fapt, la baza culturii asirienilor şi babilonienilor. Cea mai importantă operă literară din câte s-au păstrat de la babilonieni este Epopeea lui Ghilgameş, primul erou tragic al umanităţii.
Dar nu se poate trece sub tăcere o cultură la fel de veche precum cea a Mesopotamiei, anume cultura egipteană eternizată prin documente scrise şi piramide. A rămas secole de-a rândul o scriere enigmatică, până în 1822 când, scrierea hieroglifică a egiptenilor a fost descifrată de Francois Champoillon , după 23 de ani de trudă.
Însă cea mai veche scriere alfabetică a fost descoperită în podişul pietros de la Serabit-el-Hadim, de pe Sinai. Inscripţiile respective au fost concepute într-o limbă semitică, mai exact, în ebraica Vechiului Testament. Se pare că cel care a elaborat această scriere a fost nimeni altul decât Moise, profetul biblic. Nu se ştie însă, cu precizie, dacă scrierea a fost inventată de el sau a fost învăţat de cineva ; nu există dovezi nici pro, nici contra acestor afirmaţii.
Un lucru este însă cert : toate scrierile alfabetice de astăzi au fost influenţate, mai mult sau mai puţin, de alfabetul semitic.
Alfabetul grecesc are la bază alfabetul fenician care era alcătuit, ca şi cel ebraic, numai din consoane, pe care grecii l-au completat inventân d semne pentru vocale. De la greci, prin etrusci, au preluat alfabetul şi romanii , iar mai târziu , slavii care, prin monahul Chiril , au întocmit alfabetul ce-i poartă numele.
Desigur, subiectul acestei teme nu este tratat exaustiv ; am dorit doar să aruncăm o firavă lumină asupra unui gest banal astăzi, devenit automatism pentru cel mai mulţi dintre noi : scrisul.
 Prof. Paula Mudava

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email