Pe 27 noiembrie 1898 are loc inaugurarea şi punerea în circulaţie a căii ferate Piteşti – Curtea de Argeş, în lungime de 38,4 kilometri, investiţia ridicându-se la 7.887.846 lei aur, potrivit documentelor vremii. Linia ferată construită între 1895 – 1898 de către inginerul Elie Radu a presupus amenajarea şi multor cantoane, gări şi pasaje. Prin sala de aşteptare a gării a trecut şi ultimul drum al regelui Carol I, în 1914, adus la Mănăstire pentru a fi înmormântat. Regele fusese prezent şi la inaugurare.
Gara Curtea de Argeş şi linia ferată de la Piteşti la Curtea de Argeş sunt declarate monumente istorice. Gara construită pe vremea regelui Carol I în oraşul argeşean este acum aproape părăsită de călători pentru că trenurile care circulă pe ruta Curtea de Argeş – Piteşti sunt printre cele mai vechi din ţară, iar biletele sunt scumpe, mult mai mult decât la maxi taxi.
Automotor din 1940
În urmă cu doi ani a apărut într-un ziar local o notiţă conform căreia gara ar urma să fie închisă din cauza activităţii scăzute. Ştirea a fost infirmată de Regionala CFR Craiova, cea care administrează gara, dar activitatea nu s-a schimbat de atunci.
Cel mai „spectaculos” dintre trenurile care circulă spre Curtea de Argeş este un automotor fabricat în 1940, în Germania, şi refăcut în 1970.
„Fac naveta de 20 de ani, de la Merişani la Curtea de Argeş. Trenul acesta e cel mai vechi din toate cele care au circulat de când merg eu cu trenul. Parcă ţi-e frică să nu cazi din el”, spune Gheorghe Voica, muncitor la o firmă din Curtea de Argeş. Omul stă pe bancheta de lemn cu grijă, să nu se rupă sub el. „Ei, nu o să ai tu ghinionul acesta, să cazi din tren”, râde un consătean de-al lui Gheorghe, venit la oraş cu treburi.”Ce să zic, e mare mizerie, dar ce să facem. Acesta e, cu acesta mergem. Mai e şi lumea nesimţită, de aruncă resturi pe jos”, spune bărbatul.
Trenul e ciudat. Zece băncuţe, despărţite de un culoar amărât, acoperit iniţial cu linoleum, geamuri galbene din cauza vechimii, iar la doi metri maneta conductorului. „Hai să mergem, că avem treabă. Om şi ajunge la Piteşti”. Şeful de tren care e şi naş dă semnalul de pornire. O femeie în vârstă îşi face cruce, şi îşi trage basmaua peste ochi. Se pregăteşte de drum.
Sala de bal
Sala de aşteptare a gării era, pe vremuri, sală de bal pentru protipendada argeşeană, ne spune Nicolae Savu, descendentul uneia dintre cele mai vechi familii argeşene. “ Balul de primăvară se ţinea aici, ştiu de la bunicul meu. Era un mare evniment. Asta se petrecea înainte de război”.
Gării de la Curte de Argeş i se mai spune şi acum gara regală, de către cei mai bătrâni locuitori ai oraşului, şi asta pentru că toţi regii înmormântaţi la Mănăstire au fost aduşi cu trenul.
„Îmi aduc aminte când au adus-o pe regina Maria. Eram mic, dar m-am dus la gară, să văd. Au adus-o cu trenul, apoi pe un afet de tun pe bulevard, până la Mănăstire. Era foarte multă lume, un convoi lung”, îşi aminteşte Gheorghe Boteanu, de 84 de ani.
Prezentul nu are nicio legătură cu strălucirea de odinioară. În 1999 s-a sărbătorit împlinirea a 100 de ani de când a fost dată în folosinţă gara, iar la festivitate a fost prezent şi ministrul Transporturilor de atunci, Traian Băsescu. În cinstea înalţilor oaspeţi clădirea a fost renovată, iar peroanele curăţate. După ce oaspeţii au plecat, gara a căzut în aceeaşi uitare.
Camere video pentru infractori
CFR-ul a ajuns la concluzia că sala de aşteptare este locul preferat al infractorilor, şi a decis că e cazul să fie montate camere de supraveghere. Săptămâna trecută Poliţia de Transporturi Feroviare a montat astfel de camere. “ Vrem ca toţi călătorii să se simtă în siguranţă, având în vedere că sunt personae care vin în staţie cu intenţia de a comite infracţiuni”, spun poliţiştii TF din Curtea de Argeş.
Care călători, spun argeşenii. Sala de bilete e deschisă câteva minute pe zi, atunci când pleacă trenul, în restul timpului fiind zăvorâtă.
„În urmă cu 6-7 ani, era frumos să mergi cu trenul la Bucureşti. Erau vagoane multe, făceam chef până când ajungeam la cămin”, îşi aminteşte cu nostalgie un fost student. Acum, tinerii preferă maxi taxi, pentru că automotorul jegos nu le surâde. “ Merge încet iar vagonul ăla, sau cum îi zice, e cea mai mare nenorocire pe care am văzut-o”, susţine Mircea Popescu, student la Politehnica bucureşteană. Cu „Săgeata albastră”, trenul de mare viteză care face legătura între Curtea de Argeş şi Piteşti, e o altă poveste. Pe care o să o citiţi într-un număr viitor al ziarului nostru.
