Odată cu instaurarea regimului comunist, grupuri de români din toată ţara au început lupta contra dictaturii comuniste impuse de sovietici. Aşa a fost şi în nordul judeţului Argeş, unde o mână de români adevăraţi s-au răzvrătit împotriva ciumei comuniste. Pentru intimidarea poporului, au început crimele şi teroarea noilor autorităţi. Astfel, fruntaşul ţărănist
Gheorghe Şuţa, din Domneşti, este asasinat de şeful Securităţii locale, chiar în mijlocul satului natal. Consătenii săi au fost îngroziţi şi speriaţi de ceea ce au văzut. La 9 august 1946, învăţătorul Constantin Popescu şi avocatul Gh. Mihai sunt împuşcaţi în clădirea Tribunalului din Piteşti. Au mai fost asasinaţi şi alţi anticomunişti pe Valea Topologului (Dumitru Apostol ş.a.).
16 oameni ucişi într-o singură noapte
Ca urmare a acestor asasinate şi crime, grupuri armate de români au început lupta anticomunistă, retrăgându-se în Munţii Făgăraşului, versantul sudic. N-a fost uşor să supravieţuiască timp de zece ani în bordeie săpate uneori cu propriile mâini, pe pantele întunecate ale munţilor, pentru a nu fi descoperiţi de securişti. Cel mai mult a supravieţuit formaţia condusă de Toma Arnăuţoiu, numită „Haiducii Muscelului”, ce a acţionat în zona Nucşoara, în nordul judeţului Muscel, pe Râul Doamnei, între anii 1949-1958. Aceasta s-a datorat şi faptului că au fost ajutaţi de numeroşi cetăţeni din comunele Nucşoara, Corbi, Stăneşti, Domneşti, Muşăteşti, Brădet etc. În perioada respectivă au fost numeroase confruntări între partizani şi securişti, miliţieni etc. O parte dintre aceştia au plătit cu ani grei de închisoare sau chiar cu viaţa. Prin Sentinţa nr. 107 din 19 mai 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a au fost condamnate la moarte 16 persoane şi executate în noaptea de 18-19 iulie 1959 la închisoarea Jilava. Dintre ei, numai cinci au fost membri activi ai grupului, ceilalţi fiind localnici care au sprijinit grupul armat anticomunist. Înainte de decizia tribunalului „bandiţii” au fost torturaţi în cadrul numeroaselor anchete prin metode şi mijloace de neînchipuit, încercându-se incriminarea cât mai multor persoane care au avut legătură cu mişcarea de rezistenţă.
O martiră din Argeş
De relevat este faptul că multe femei au ajutat grupul de la Nucşoara cu ce au putut, conştiente fiind de riscul ce şi-l asumă, printre ele fiind şi soacra mea, Filofteia Băşoiu, alături de Lilica Constantinescu, surorile Năstase (Daia şi Victoria), Ecaterina Năstase, Elisabeta Rizea, Iustina Dragomir, M. Sorescu.
Filofteia Băşoiu s-a născut la 13 noiembrie 1913, în satul Pâruieşti, comuna Stăneşti, judeţul Muscel. A fost căsătorită cu Nicolae Băşoiu, născut la 16 aprilie 1900 şi împreună au avut trei copii: Ion, Gheorghe şi Maria Băşoiu. A fost casnică şi s-a ocupat de creşterea copiilor, dar şi de munca la câmp şi, când avea timp, lucra la maşina de cusut. Era considerată de săteni ca una dintre cele mai harnice femei din Stăneşti. Lucra la războiul de ţesut macaturi, plocate, fote, ii. Modelele pentru costumele naţionale erau create de ea şi se spune că erau deosebit de frumoase. Mai mică decât soţul ei, îl asculta orbeşte pe acesta. Muncea zilnic împreună cu toată familia, inclusiv copiii, din zori şi până în noapte. Soţul său cumpărase multe oi, avea doi cai şi mai multe vaci etc. De asemenea, Nicolae Băşoiu lua în arendă în fiecare an câte un munte unde ducea pe timpul verii oile sale şi ale multor săteni. Baciul de la stână, tatăl lui Nicolae Băşoiu, era renumit pentru calitatea brânzei de burduf şi cantitatea dată. Filofteia Băşoiu pregătea tot timpul merindele pentru bacii şi ciobanii de la munte. Acestea erau trimise prin soţul său cu caii sau prin copilul lor Ion (Nicu) Băşoiu.
(va urma)
Maria Băşoiu
