Veronica Bărăgău locuieşte la Şuici, şi de ani de zile este în proces cu un consătean pentru o porţiune de teren, un drum lângă care femeia a săpat o fântână. Povestea e lungă şi complicată, dar miza ei este, din punctul de vedere al Veronicăi, sursa de apă a familiei.
O bucată de teren din satul Rudeni al comunei Şuici este motiv de dispută între două familii de peste 6 ani. Fiecare dintre părţi are acte cu care a mers la Judecătoria Curtea de Argeş şi apoi la Tribunalul Argeş în căutarea dreptăţii. Veronica, deşi femeie simplă, a câştigat un proces dar apoi a devenit parte în altul din cauza acelui teren, care nici măcar nu este mare. „Eu am în acte 1600 de metri pătraţi de teren, iar în grădina casei am 1000. Restul de 600 de metri sunt de fapt drumul de acces la proprietatea mea. Dacă nu pot să îl folosesc nu am cum să ajung acasă”, ne-a spus femeia plângând. Are în geantă sute de foi de hârtie, copii ale cadastrelor, ale actelor de proprietate, ale sentinţelor judecătoreşti şi întâmpinărilor depuse de-a lungul anilor la dosar. Ea îl acuză pe un cetăţean din Şuici, cu care este în proces, că i-a „distrus” zece ani din viaţă. „Eu mă chinui aşa de mult timp, dar vreau pentru copiii mei o viaţă normală, să nu îi mai chinuiască şi pe ei”, spune Veronica.
Apă cărată de la un kilometru
Miza este importantă pentru ea. „Am făcut o fântână la marginea drumului, ca să nu mai car apă de la un kilometru. Am fost ameninţată că bagă motorină în ea, că o astupă….Fac greva foamei cu copii cu tot în faţa Tribunalului Argeş dacă nu pot să ţin fântâna. Nu mai am ce să mai fac altfel, nu mai ştiu ce să mai fac…”, se plânge femeia.
„Au râs de mine că nu pot să mă descurc , că nu mă ascultă nimeni, că sunt o femeie simplă. Mă zbat şi merg peste tot să am de unde să iau apă”, ne-a mai spus Veronica Bărăgău. Drumul despre care vorbeşte nu duce decât la proprietatea ei şi la un pârâu, conform declaraţiilor femeii. Pentru familia ei este însă crucial, pentru că dacă nu îl poate folosi ajunge acasă doar trecând prin curtea unui vecin. Apoi, problema apei este esenţială. Apa curentă şi a ajuns şi în cătunul ei, iar fântâna este singura sursă aflată la o distanţă rezonabilă de casă. Altfel, trebuie să care cu găleata apă de la un kilometru distanţă.
