13 februarie este ziua în care Marele Poet DUMITRU M. Ion, în urmă cu un an (2022) a coborît în întunericul pămîntului, lăsîndu-ne nouă luminile multiple, frumoase și puternice care au țîșnit din creația sa literară –remarcată excepțional de la debutul său de minor de către Geo Bogza prin exclamația ”Te felicit pentru că ai 13 ani și ești Poet”- dar și din o activitate culturală de valoare și mărime greu de definit în superlative, surclasînd multe, dacă nu pe toate, din țară, din Europa și din Lume: ”Festivalul internațional Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș”.
Ființe firave, Poetul și soția sa, ILICA Floare Carolina, cea mai mare poetă în viață din Patria Limbii noastre, s-au dovedit extraordinar de puternici, inventivi și rezistenți, reușind ca Festivalul anual să ne înflorească nopțile de 25 de ori, cu ultima constelație de lumini bucurîndu-ne în anul 2021 și nu știu dacă putem spera la o reluare în acest an al primei comemorări…
Colaboratori apropiați și statornici au fost prezenți la cinstirea memoriei marelui dispărut, remarcîndu-se, cu aceeași vigoare, prezența soției, dar și absența Lanei, fiica poetă a celor doi părinți poeți, aflată în imposibilitate de deplasare din țara unde-și duce traiul.
Ne așteptam ca chiar la prima comemorare a poetului -născut în satul Brătești din Comuna Albești de Argeș, în septembrie 1947 și rămas, doar la cîteva săptămîni, să-și cunoască potecile copilăriei fără tată, dus pentru mulți ani în locuri de deținere necunoscute- să asistăm la o cinstire globală din partea Comunei natale, a Orașului Voievodal, a Județului și a Patriei, inclusiv prin dezvelirea unei statui, ca o marcă de valoare unică și de talie înaltă, pe măsura Demnității și Verticalității Poetului, mică recompensă pentru laurii aduși de dumnealui pe fruntea glorioasă istoricește a orașului cel mai cunoscut din lume, după cîteva mari capitale…
Căci prima capitală a Țării, parte a Daciei străvechi, a devenit, sub emblema Poeziei în cei 25 de ani dăruiți eternității Aezilor, Capitala cea Mare a Poeziei Universale, pe scena căreia s-au perindat peste o mie de autori din zeci și zeci de țări, în toate acestea ziarele ducînd vestea celui mai cunoscut oraș din lumea Poeziei universale, iar pilonii Parthenonului îi reprezentau, în trăirea lor firavă ca oameni, Marii Poeți, soții Carolina și Ion.
Le vom purta în memorie și în ceea ce reușim noi înșine să împletim, o amintire luminoasă și pură.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
