Ducu Gheorghiescu şi Adi Smădu, în expediţie în Islanda

Ducu Gheorghiescu este un cunoscut artist din Curtea de Argeş. Fotografiile sale au fost expuse de la Bucureşti la Câmpulung şi Curtea de Argeş, iar aprecierile au fost unanime – Ducu este un tânăr talentat, care ne spune multe prin fotografiile sale. În urmă cu câţiva ani, Ducu Gheorghiescu a fost în Scoţia, şi ne-a adus de acolo atmosfera insulelor surprinsă în imagini. Acum, concetăţeanul nostru a plecat, împreună cu Adi Smădu, în Islanda, într-o nouă expediţie.
„Fotografii argeşeni Ducu Gheorghiescu şi Adi Smădu desfăşoară în perioada 21 august – 28 septembrie 2010 expediţia ICE and LAVA 2010, în Islanda, ţară din Europa de Nord, situată in Oceanul Atlantic.
Destinaţia a fost aleasă întrucât relieful şi clima insulei sunt cel puţin neobişnuite pentru un locuitor al Europei Continentale în căutare de destinaţii mai puţin comerciale şi, implicit, mai puţin vizitate. Astfel, mediul natural existent oferă oportunităţi remarcabile pentru un fotograf profesionist.
Peisajul este insolit, prin prisma asocierii vulcanilor, gheizerelor şi apelor geotermale cu gheţarii. Aici se află cel mai mare gheţar din Europa şi al treilea din lume, Vatnajokull. În Islanda există peste130 de vulcani, iar pe teritoriul insulei se întâlnesc două mari plăci tectonice, cea Nord-Americană şi cea Eurasiatică. Update-uri din expediţie vor apărea pe site-ul www.photoducu.ro. Expediţia va fi urmată de o expoziţie foto itinerantă, prezentă în mai multe oraşe din ţară, editarea unui album cu fotografii şi detalii, proiecţii video si slideshow-uri foto”, se arată într-un comunicat primit la redacţie din partea PR-ului expediţiei, Iulia Georgescu. Partenerul principal al celor doi în această expediţie este  www.myposter.ro. Alţi parteneri: dualmind.ro, azero.ro, Centrul de Informare Turistică Curtea de Argeş.
Cum a fost în Scoţia
„Am vrut să ajung acolo unde cu siguranţă nu a ajuns nici un argeşean şi nici mulţi români nu au păşit vreodată”, ne spunea Ducu în 2007, la întoarcerea din Scoţia. „În Insulele Hebride am găsit un singur localnic care auzise de România, şi acela ştia despre tenis multe lucruri, şi aşa auzise de Ţiriac. În rest, pentru ceilalţi, România este un loc, undeva, pe o hartă, un loc pe care nu şi-l pot imagina”.  Excursia aceea a costat aproape 3000 de euro, bani plătiţi din buzunarele proprii. Insulele Hebride se împart în două grupe – Inner şi Outer. Una din cele mai mici dintre ele, Staffa, are o jumătate de kilometru pătrat, iar Ducu a bătut-o cu piciorul. Suprafaţa Outer Hebrides este aproximativ egală cu cea a judeţului Argeş, dar are doar 26000 de locuitori, 8000 dintre ei trăind în capitala insulei Lewis – Stornoway

Poveşti despre scoţieni

Cei 10000 de kilometri, de la Curtea de Argeş şi până în Scoţia, i-a făcut atunci cu Loganul personal. Expediţia numită GOING CELTIC – „discovering the ancient and untamed Hebrides”, descoperind vechile şi neatinsele Hebride,  a fost una fotografică, ne povestea Ducu, dar experienţa e de nepovestit, aproape. „Sunt mai calm, mă enervez mai rar, acum, când văd ce e la noi, cu mizerii pe stradă, cu lucruri făcute anapoda de autorităţi. Oamenii ăia de acolo trăiesc extraordinar de greu şi sunt foarte optimişti şi amabili. Ce se spune despre zgârcenia scoţienilor este o poveste. Nu poţi să-i împiedici să fie amabili”.
„Totul e altfel acolo. Poştaşul e şi barman, toţi se ajută între ei. Dacă am fost la o minipensiune, şi ni s-a părut cam scump, imediat proprietarul a sunat la alta, mai ieftină, şi ne-a trimis acolo. Aici nu se întâmplă vreodată aşa”. Tânărul nu rezistă să nu compare insulele pe care le-a bătut cu piciorul, cu ce e la noi. “ La un moment dat am asistat la fabricarea whisky-ului, cel adevărat. Am văzut butoaiele pline cu licoare veche de 30 de ani, e o privelişte pe care nu o vezi în fiecare zi.. ”

Drumuri închise cu garduri

Fireşte că a făcut mii de poze, în tot felul de condiţii. „Bătea vântul cu foarte mare putere, abia puteam ţine aparatul de fotografiat. Am dormit mai mult în cortul pe care l-am avut de acasă, şi în vreo două nopţi vântul a rupt corturile vecine. Noi am avut noroc”.
Ducu  ne-a vorbit şi despre flora şi fauna din insule, ca şi despre alte lucruri care l-au impresionat. „Spre exemplu, erau drumurile. Totul este închis cu garduri, inclusiv drumurile aveau nişte şine transversale peste care puteau trece maşinile dar animalele nu, aşa numitele cattle-grid-uri. Şi, a propos de animale, am văzut o privelişte extraordinară – în insula Mull mai multe căprioare păşteau împreună cu o turmă de oi.” Locuitorii insulelor sunt oameni mai în vârstă, pentru că acolo nu prea se mută nimeni, cei tineri vor să plece, dar peisajele sunt deosebite, de la castele părăsite, la păsări ciudate, la oceanul veşnic albastru. „Mai am multe de văzut. La anul mă voi duce din nou”, ne spunea Ducu în 2007.  Nu s-a mai dus în Scoţia, dar a plecat în Islanda. La întoarcere, probabil că „valiza” îi va fi din nou plină, iar poveştile, la fel de interesante.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email