Într-o localitate aflată în zona Curtea de Argeş s-a ajuns la o situaţie de-a dreptul hilară. Doi popi se ceartă pentru 30 de familii. Unul trebuie să cedeze celuilalt peste 100 din „oile” sale. Vă e clar că nu-i interesează persoanele, bunicile acelea care vin la popa cu ultimul bănuţ în batistă, plătindu-l să se roage pentru ele, nu, preoţii cu pricina sunt îngrijoraţi de faptul că au mai puţine locuri din care iau bani. Ştiu exact despre ce vorbesc, iar la timpul potrivit Interes Argeşean va publica o anchetă pe această temă.
E sărăcie mare peste tot, şi fiecare leuţ contează, pentru cel care dă, dar şi pentru cel care ia. Există o tagmă, o breaslă, care nu prea simte criza. Credincioşii, mai ales cei de prin comune, dar şi ceilalţi, când nu mai văd nicio speranţă nicăieri, se întorc mai abitir către religie. Stă în firea oamenilor asta, vrem sau nu, ne convine sau nu. În vremurile acestea, când cel mai des folosit cuvânt este „criza”, poate ultima noastră speranţă este la Dumnezeu, pentru că toţi oamenii pe care i-am ales ne-au dezamăgit crunt. Suntem dispuşi să plătim mai multe acatiste şi liturghii ca să ne meargă mai bine decât acum. Dăm preotului cât cere şi ceva pe deasupra, numai ca să ne liniştim noi conştiinţa, iar preoţii iau tot ce le dăm.
Unul dintre popii despre care vă vorbeam mai sus nu e deloc sărac, şi programează uneori parastasele la ore mici, în funcţie de activităţile pe care le are el, în calitate de om de afaceri, în acea zi. Nu trebuie să-l hulim, că nu e singurul care procedează aşa, are exemple destule şi importante la „centru”, cum ar veni.
Am constatat că la Curtea de Argeş se poartă o chestie ciudată. Un absolvent de facultate de teologie care nu are unde să fie preot, îşi face biserică. Mai mare sau mai mică, după posibilităţile familiei sale, noul lăcaş îi consfinţeşte dreptul la păstorirea unei mici „turme de oi”, iar biserica e lăsată moştenire băiatului său, dacă vrea să fie preot, nu neapărat dacă are vocaţie. Poate că acest obicei o fi existând şi la alţii, nu contest, dar la noi a ajuns o adevărată afacere. Eu cred că IPS Calinic nu ştie de toate astea, pentru că altfel sunt convinsă că ar lua măsuri. Nu cred că Înaltpreasfinţia Sa ar lăsa pe oricine să terfelească imaginea unei arhiepiscopii noi nouţe.
