La secţia Salubritate a Serviciului Public de Gospodărire Comunală lucrează, conform organigramei, 50 de persoane. Sunt muncitori necalificaţi, fără studii, care primesc salariul minim pe economie, probabil, şi care nu au unde să se ducă în altă parte, pentru că nu ştiu să facă altceva. Însă, faptul că ne umplu de praf în fiecare dimineaţă nu putem să le tolerăm. Cam după ora 8, când trotuarele sunt pline de trecători grăbiţi, iar birourile îşi deschid uşile, şi ferestrele, chipurile pentru a fi aerisite, dar în realitate pentru a fi umplute de praf, aşadar pe la 8, salopetele portocalii umplu bulevardul Basarabilor. Măturile de nuiele, ultimul răcnet în materie de dotare a Serviciului Public şi cea mai tare sculă a angajaţilor de la Salubritate, se ridică spasmodic de pe asfalt, scoţând nori de praf de zece metri. În jurul lor se face linişte şi nimeni gol. Nimeni nu mai îndrăzneşte să mai treacă pe lângă vajnicii apărători ai curăţeniei publice. După vreo două ore coşmarul trece. În urma lor, cei de la Salubritate lasă praful puţin deplasat. Nici vorbă sa-l strângă, doar îl mută de acolo acolo, căci şi mâine e o zi de muncă, nu-i aşa, iar dacă am face odată pentru totdeauna curăţenie în oraş, cu ce ne-am mai ocupa după aceea?!
Problema e veche. Ca si praful
În fiecare an, cum se face primăvară, discuţia acesta reîncepe. Argeşenii se plâng că nu mai pot trece pe stradă din cauza prafului stârnit de subordonaţii directorului Serviciului de Gospodărire, Ioan Ghiţă. Acesta se plânge, la rându-i, că nu poate să-i cheme noaptea, pentru că nu le poate da sporuri, că nu are bani pentru alt tip de mături, etc. Argumentele sunt aceleaşi în fiecare an iar praful, aşijderea. Dar nici nu am auzit de vrei iniţiativă de-a directorului Serviciului Public de Gospodărire Comunală, care e şi consilier loca, în acest sens. Să le ceară colegilor de Consiliu bani pentru alte scule, nu pentru sporuri şi hrană.
