Directorului Casei de Cultură i-ar plăcea să trăiască în Austria

Orice argeşean cu bun simţ şi pentru care Casa de Cultură nu e doar o clădire mare de pe Bulevard, recunoaşte că de când Cristian Mitrofan este directorul acestei instituţii se poate spune că şi Curtea de Argeş are viaţă culturală. Cristi, cum îi spun prietenii, a reuşit să aducă spectatori la Casa de Cultură, le-a arătat şi le arată celor tineri că şi oraşul nostru poate găzdui elegant evenimente adevărate. Directorul Casei de Cultură este un tip haios, interesant, deştept, cu mult umor, iar o discuţie cu el despre momente fericite şi jenante, despre contestaţii şi cârcotaşi şi despre concedii frumoase este totdeauna o plăcere.

De câţi ani sunteţi director la Casei de Cultură „George Topârceanu”? Care sunt cele mai frumoase lucruri despre care vă amintiţi?
– Din 1996 am fost director adjunct, din 2002 director, iar din 2008 manager. În concluzie de aproape 15 ani sunt îin conducerea instituţiei. Amintiri frumoase sunt foarte multe. Totuşi, o satisfacţie imensă am simţit când am obţinut viza de Spania pentru ansamblul ARGEŞUL în 2001, în condiţiile în care în vara respectivă au fost suspendate toate vizele pentru Italia şi Spania, iar oamenii erau disperaţi şi dormeau de săptămâni întregi în faţa ambasadelor. Ambasadele erau păzite de jandarmi şi nu pătrundea nimeni. În ansamblul nostru era dansator şi Marius Puiu, care era comandant la unitatea noastră de jandarmi. L-am luat cu mine îmbrăcat în ofiţer şi nu numai că am intrat în ambasadă în toată nebunia de atunci, dar jandarmii ne-au deschis şi portile şi ne-au  protejat. Toată lumea s-a „închinat” că am reuşit să obţinem vizele. Şi a meritat tot efortul, pentru că a fost un turneu de vis.

De câţi ani ocupaţi un post de consilier local? Care a fost cea mai interesantă şedinţă la care aţi participat? Dar cea mai jenantă?
– De peste şase ani. Cea mai emoţionantă şedinţă a fost când am înmânat diploma părinţilor mei pentru  „50 de ani de căsătorie”. Este greu de explicat în cuvinte ce emoţii am avut, dar şi ce sentimente  de mândrie şi onoare m-au cuprins în momentul decernării diplomei.
Jenant a fost când a trebuit să restructurăm personalul bugetar. Este groaznic să laşi pe cineva fară serviciu, mai ales în condiţiile actuale.

Cum comentaţi discuţiile referitoare la incompatibilitatea dintre funcţia de consilier local şi cea de manager al Casei de Cultură?
– La mine este foarte simplu. Casa de Cultură este o instuţie publică, ca şi Spitalul Municipal sau instituţiile de învăţământ cu alocaţii bugetare dar şi cu venituri proprii. Legea este foarte clară în acest sens. Mai sunt consileri locali directori de instituţii publice de cultură, după cum cred că bine ştiţi. Îmi aduc aminte acum vreo şase ani, de directorul Casei de Cultura „Tudor Muşatescu” din Câmpulung Muscel care a fost contestat, dar degeaba, pentru că legea i-a dat dreptate. Mai mult, se pare că există şi un precedent în care alt director de instituţie similară a câştigat definitiv şi irevocabil în instanţă dreptul de a fi consilier. Avocatul m-a sfatuit să cer daune morale şi materiale celor care mă „şicaneaza”,  pentru că sunt o persoană publică şi îmi este afectată imaginea. Dar cum eu sunt o „balanţă” , sunt mai cumpătat, şi deocamdată am alte priorităţi.

Cum a fost anul 2010 pentru Casa de Cultură?
– Un an bun cu multe realizări, cu spectacole, expoziţii de pictură şi sculptură, lansări şi prezentări de carte, festivaluri naţionale şi internaţionale, parteneriate cu instituţiile de cultură şi învăţământ, participări internaţionale ale grupurilor şi fomaţiilor de amatori din cadrul Casei de Cultură, târguri ale meşterilor populari, cercuri literar – artistice, baluri şi serbări,etc.. Printre invitaţi s-au numarat Mihai Treistariu, Iris, DJ Project, Sofia Vicoveanca,Victor Socaciu, George Nicolescu, Ştefan Hruşcă, Fanfara Armatei Române, Fanfarele din Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, Teatrele din Piteşti, Râmnicu Vâlcea şi Galaţi, artisti plastici din Florenţa-Italia şi Venezuela (inclusiv ambasadoarea Venezuelei a fost prezentă), ş.a.m.d. . În 2010 au fost înfiinţate cenaclul de arte plastice, Artis, revista de cultură Curtea de la Argeş şi s-a realizat primul CD al Rapsozilor Argeşului. Fără modestie, nu ştiu câte instituţii similare se pot lăuda cu asemenea realizări, mai ales cu un buget de criză. Trebuie să mulţumesc tuturor celor care iubesc cultura şi au fost alaturi de mine.

Cum credeţi că va fi anul 2011 din punct de vedere profesional şi personal?
–  Ştacheta este foarte sus, doresc ca instuţia să devină instituţie de spectacole de proiecte, să se numească Centrul de Cultură şi Arte al municipiului Curtea de Argeş. Astfel, vom avea stagiuni permanente de spectacole. Pentru locuitorii din municipiu, şi nu numai, îmi doresc acest lucru.

Care este lucrul care vă nemulţumeşte cel mai mult în oraş?
–  Indiferenţa unora care vandalizează băncile, coşurile de gunoi, parchează pe flori sau le calcă în picioare, aruncă ţigările şi ambalajele la întâmplare.

Care este lucrul care vă place cel mai mult în municipiul Curtea de Argeş?
– Ştiu că sunt subiectiv, dar totul îmi place, pentru că este oraşul meu şi-l voi iubi toată viaţa. Cei care mă cunosc bine ştiu că acesta-i purul adevăr. Nu ştiu când este mai frumos, când înfloresc magnoliile, teii sau salcâmii; iarna pe bulevard când ninge, oraşul este împodobit de sărbători şi se aud colindele, sau de Paşti, când municipiul este inundat de „lumină”; când merg la Curtea Domnească sau la Mănăstirea Curtea de Argeş; când stau la o terasă cu prietenii sau când particip la evenimentele culturale.

De când aţi intrat în politică? De ce?
– Din 1990, când am intrat în PNL cu mulţi prieteni şi colegi de seviciu. Nu înţelegeam eu prea mult atunci cum e cu „politichia”, dar fiind tânăr, doream o alternativă total opusă cumunismului, mai ales că eram fascinat de Occident.

Cum aţi caracteriza viaţa politică şi oamenii politici din Curtea de Argeş?
– La noi a fost linişte, iar politica nu a luat minţile oamenilor. Şi nu s-a făcut cu patimă. Aici toată lumea se cunoaşte şi îşi dă seama că totul este trecător, iar oamenii se vor reîntâlni, şi nu e frumos să-ţi bată cineva obrazul. Din păcate, în ultima vreme parcă mocneşte ceva şi-mi vine în minte o strofă dintr-un cântec al lui Tudor Ghoerghe: „Au înnebunit salcâmii/Şi cu boala lor odată/S-a-ntâmplat ceva îmi pare/Şi cu lumea asta toată”.

Unde vă place să vă petreceţi concediile? Care a fost cel mai frumos loc pe care l-aţi vizitat?
– În  afara ţării. Exceptând Marea Britanie, Portugalia, Norvegia şi Ucraina am văzut toată Europa. Anglia am s-o vizitez cât de curând, pentru că am să merg la fiul meu care este student la Manchester. Sunt multe oraşe din Europa care sunt magnifice şi-mi este greu sa aleg unul anume. Pot spune că spiritual mi-a plăcut în Grecia, culinar în Franţa şi turistic în Italia. Ca parcuri de distracţie mi-au plăcut Tivoli din Copenhaga şi Port Aventura din Spania. Berea în Germania şi Cehia. Cel mai bun raport de calitate preţ cred că este în Germania,  iar ţara în care mi-ar plăcea să locuiesc este Austria.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email