Despre cum NU am putut să votez în Stuttgart

S-a vorbit mult în ultimele zile despre felul în care s-a votat duminică în străinătate. Televiziunile centrale au transmis imagini emoţionante de la secţiile de de votare din diaspora. În mulţimile care au stat la coadă ore în şir ca să voteze s-au aflat mulţi argeşeni, iar semnatara rândurilor de mai jos a fost unul dintre ei. Tânăra, care doreşte să rămână anonimă, are un CV impresionant – a absolvit Colegiul Naţional Vlaicu-Vodă, Curtea de Argeş, apoi Facultatea de Litere (Secţia Română-Engleză), a Universităţii Bucureşti, Bursă Erasmus la Universitatea Bourgogne, din Dijon, Franţa, Master în Studii Medievale la Universitatea Central Europeană cu bursa de studiu, Budapesta, Ungaria, Facultatea de Afaceri internaţionale, Secţia “Managementul afacerilor internaţionale şi studii interculturale” din cadrul Universitatii de Ştiinţe Aplicate Heilbronn, Germania. A vrut să voteze la Stuttgart, acolo unde era cea mai apropiată secţie de votare de oraşul în care locuieşte, dar nu a reuşit.  
Opt ore de stat la coadă alături de alte mii de români pentru a-mi putea exprima dreptul de vot. Trebuie să-ți dorești cu adevărat să votezi pentru a fi dispus să faci asta. Și mulți au rămas sperând că vor putea vota. Bărbații s-au lăsat convinși de soții: “Se duc babele alea să voteze cu Ponta și tu nu poți să stai aici…” După ce ai stat 4-5 ore la coadă deja ar fi prea târziu pentru a mai pleca și atunci mai rămâi. La 18:30 ni s-a spus că probabil n-o să apucăm să votăm toți și am fost rugați să nu provocăm incidente. În jurul orei 20:00 ni s-a promis oficial că vom fi lăsați să intrăm în secția de votare și se va vota până la ultimul om. Tot pe la ora 20:00 erau oameni care abia votaseră, dar stătuseră la coadă de la 8 dimineață. Și am intrat și noi. Ne-am gândit: dacă ne lasă să intrăm în secție, atunci o să și votăm. Ce a urmat a fost doar haos. Ne-am așezat cuminți în secția de votare și spiritele erau relaxate. Ne întrebăm doar cât o să dureze până când vom reuși să votăm toți. Erau 7 cabine și 7 ștampile. S-a stârnit însă deodată panică. Au apărut forțele de ordine și păreau să monteze ceva deasupra noastră (tunuri de apa?, se pregăteau să dea cu gaze?). Nu se mai putea vota. Comisia a dispărut pe motiv că s-a simțit amenințată de masa de alegători, altcineva spune că s-ar fi umplut urna și … n-au unde să mai pună voturile noastre. Poate că cineva de la București a spus că trebuie oprită votarea. Cine știe?! Nu ni s-a spus nimic oficial. Cineva de la tribună (un oficial în orice caz) a încercat să ne consoleze că ar fi câștigat Johannis (deci chiar și fără voturile noastre) că uite acum a primit de la București știrea cum că Ponta l-ar fi felicitat de Johannis pentru victorie… Într-adevăr, pot dormi liniștită după asemenea veste, ce mai contează orele mele de stat la coadă pentru un vot niciodată  exprimat. 
De menționat două scene: în secția de votare, atunci când ne-am dat seama că n-o să ni se dea voie să votăm, un român a aruncat cu un pet într-un polițist. Reacția a fost imediată, și nu din partea poliției: ceilalți români l-au izolat imediat pentru gestul făcut. Ultima scenă pe care am văzut-o la plecarea din secție: cei poate 50 de oameni rămăși și-au pus un genunchi jos și au strigăt cu toții: “Rușine, rușine să vă fie!” și au anunțat prin portavoce că vor părăsi secția fără a crea incidente.
Pentru un neamț o asemenea situație că cea trăită de noi poate fi doar o bucată dintr-o piesă de teatru absurd. Pentru noi, cei care am fost acolo, a însemnat amărăciune, durere, revoltă și lacrimi. 
(Text şi foto A.I.I.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email