Criza economică şi financiară a accentuat sărăcia şi excluziunea socială la nivelul Uniunii Europene. În anul 2011, în cadrul UE, 120 de milioane de persoane trăiau sub pragul sărăciei (mai puţin de 60% din venitul mediu), şi din nefericire, numărul acestora este în continuă creştere. La nivel european există o preocupare majoră pentru combaterea acestui fenomen, fondurile europene, în general şi cele structurale, în special, fiind considerate un instrument eficient pentru incluziunea socială şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale grupurilor vulnerabile sau, după caz, a comunităţilor sărace. Transpunerea la nivel naţional a politicilor europene în domeniul incluziunii sociale a determinat stabilirea prin Programul Naţional de Reformă pentru perioada 2011-2013, a unei ţinte de reducere cu 580.000, până în 2020, a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială faţă de anul 2008, ceea ce reprezintă o reducere cu cca. 15% a numărului de persoane aflate în situaţie de sărăcie.
Pentru ca acest obiectiv să se poată îndeplini nu este nevoie numai de un cadru instituţional şi legislativ coerent care să susţină financiar comunităţile sărace şi grupurile vulnerabile din România în demersurile ce vor fi întreprinse pentru accesarea şi utilizarea fondurilor structurale, ci şi de o abordare unitară legislativă a conceptelor care se circumscriu acestei problematici. Din păcate, la nivelul societăţii româneşti nu există o reglementare unitară pentru conceptele asociate fenomenului sărăciei, precum cel de comunitate săracă, iar aceste fragmentări existente în abordarea legislativă a sărăciei au contribuit la insuficienta utilizare a fondurilor structurale alocate României.
Pornind de expertiza celor de Policy Center for Roma and Minorities, concretizată în studiul denumit Impactul fondurilor structurale asupra comunităţilor sărace – influenţa cadrului legislativ, am iniţiat împreună cu Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, un proiect de lege care îşi propune să contribuie la eliminarea barierelor legislative şi instituţionale în procesul de incluziune socială a comunităţilor sărace din România, indiferent de localizarea acestora în mediul urban sau rural.
Scopul acestui proiect de lege este crearea unui mecanism inter-instituţional care să coordoneze procesul de reglementare unitară a măsurilor şi instrumentelor de incluziune socială destinate comunităţilor sărace. Mai mult, acest proiect îşi propune şi instituirea cadrului legal pentru asigurarea resurselor financiare necesare cofinanţării proiectelor europene iniţiate în comunităţile sărace.
În acest sens, am propus împreună cu Ministrul Eugen Teodorovici, înfiinţarea unui grup de lucru pentru comunităţile sărace ce va coordona procesul de reglementare unitară a măsurilor şi instrumentelor de incluziune socială destinate comunităţilor sărace în vederea uniformizării legislative a noţiunilor şi expresiilor din acest domeniu. Reprezentând o structură fără personalitate juridică proprie, activitatea grupului de lucru pentru comunităţile sărace va fi coordonată de Secretariatul General al Guvernului României. Activitatea acestui grup de lucru se va concretiza în elaborarea unui set unitar de definiţii specifice grupurilor vulnerabile şi comunităţilor sărace, precum şi a unei metodologii de calificare a acestora care vor fi ulterior detaliate în cadrul unei legi distincte.
În vederea implementării unor proiecte specifice prin care să fie soluţionate problemele cu care se confruntă comunităţile sărace din România, proiectul de lege propune crearea Instrumentului pentru facilitarea accesului comunităţilor sărace la fondurile structurale. În contextul în care autorităţile administraţiei publice locale reclamă constrângeri de ordin bugetar, Instrumentul pentru facilitarea accesului comunităţilor sărace la fondurile structurale are rolul de a pune la dispoziţia comunităţilor sărace resursele financiare necesare asigurării cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri structurale.
Mircea Gheorghe DRĂGHICI
