Cu bucurie am aflat zilele trecute din presa scrisă şi vizuală că la îndemnul Fundaţiei “Mihai Viteazul”, CJ Prahova vrea să adopte un steag inspirat de descoperirile din mormântul 10, aflat în Biserica Domnească din Curtea de Argeş, precum şi din monezile şi sigiliul domnitorului Vladislav Vlaicu, înhumat în acest sfânt lăcaş.
Este trist însă, că în graba lor de a recunoaşte importanţa istorică a primilor Basarabi şi a capitalei lor de la Argeş, au luat de pe Wikipedia, imaginea scutului din mormântul 10, fără a citi explicaţiile alăturate. Ar fi văzut, cu un minimum efort, că pe butonii şi nasturii voievodului din mormântul 10 apăreau culorile verde şi auriu. Acest scut unit în părţi jumătate, are câmpul din stânga fasciat orizontal cu patru perechi auriu şi verde, în timp ce câmpul din dreapta este complet auriu. Apariţia culorii galbene pe steagul propus de Fundaţia “Mihai Viteazul” dovedeşte lipsa unor cunoştinţe elementare de heraldică şi nu face cinste unei asemenea organizaţii. Culorile şi metalele nu apar întâmplător în heraldică, ele având semnificaţie simbolică, auriul reprezentând curăţenie, bogaţie, forţă, măreţie, iar verdele – libertate, imunitate, tinereţe, dragoste.
Acest scut fasciat orizontal în câmpul din stânga îl mai găsim pe dinarii de argint bătuţi în vremea voievodului Vladislav Vlaicu, dinari şi ei bătuţi la Argeş, dar şi în sigiliul de pe privilegiul acordat negustorilor braşoveni în anul 1368 din acelaşi oraş Argeş.
Am încercat să înţeleg de ce locuitorii Ploieştiului îşi doresc atât de mult un steag al voievozilor de la Argeş şi cred ca am găsit o explicaţie. La vremea în care la Curtea de Argeş şi Câmpulung se înălţau reşedinţe domneşti, se ridicau biserici impunătoare şi veneau cavaleri din întreaga Europă (dovadă, cavalerul Fleurs de Lys, înmormântat în aceeaşi inegalabilă Biserică Domnească), oraşul lor nu apăruse nici măcar sub forma de sat, fiind atestat ca atare abia la 1503, iar statutul de târg a venit abia la sfârşitul secolului XVI, prin bunăvoinţa marelui voievod al întregirii, Mihai Viteazul. Aşadar, văd în gestul conducătorilor judeţului Prahova, o aplecare în faţa istoriei şi a importanţei Argeşului domnesc, al Argeşului regal şi de ce nu, în faţa României de la Argeş, aşa cum a denumit-o academicianul Răzvan Theodorescu.
Altfel spus, domnule preşedinte Mircea Cosma, or fi mai mulţi bani la dumneavoastră în “bătătură”, dar la noi este istoria!
Deputat de Curtea de Argeş,
Chestor Mircea DRĂGHICI
