Declaraţiile deputatului Mircea Drăghici la tribuna Parlamentului

„Dacă este ceva ce României nu îi lipseşte niciodată, acestea ar fi problemele!”
România se află pe primele locuri în Europa şi în lume în ceea ce priveşte problemele economice, ale sistemului de sănătate şi de educaţie, potrivit unor studii realizate de diverse publicaţii şi organizaţii internaţionale!
Dacă este ceva ce României nu îi lipseşte niciodată, acestea ar fi problemele. De la şomaj la inflaţie, de la deficit bugetar la cheltuieli şi lipsa investiţiilor în economie, nimic rău nu ocoleşte ţara noastră!
Un raport al Fondului Monetar Internaţional plasează România pe ultimul loc în ceea ce priveşte nivelul de trai în UE, fiind întrecuţi astfel şi de vecinii bulgari, documentul preconizând ca decalajul dintre PIB-urile celor două ţări se va accentua până în 2015.
În ceea ce priveşte riscul de faliment, România este plasată pe al optulea loc la nivel mondial şi al treilea la nivel european, potrivit companiei de monitorizare a pieţei financiare Credit Market Analysis.
Un studiu realizat de Newsweek Magazine al “celor mai bune 100 de state” poziţionează România pe ultimul loc la nivel european şi 39 în lume, fiind luate în calcul criterii ce ţin de educaţie, asistenţă medicală, calitatea vieţii, dinamismul economic şi mediul politic. România se află şi pe penultimul loc în UE în ceea ce priveşte încrederea în economie.
În privinţa taxelor, ţara noastră se află şi pe primul loc în UE la creşterea TVA în ultimii cinci ani. Inflaţia este un alt indice unde ţara noastră se poziţionează prost, potrivit unui studiu Eurostat, care arată că România se află pe primul loc la inflaţia anuală în UE. Nu în ultimul rând, România se află pe ultimul loc şi în privinţa veniturilor totale ale bugetului general consolidat.
În ceea ce priveşte sistemul de sănătate, România se află pe primul loc la rata mortalităţii infantile din Europa, dar şi la numărul de cazuri de TBC, potrivit statisticilor UE. Decesele cauzate de infarctul miocardic acut provoacă în România cele mai multe decese din Europa, potrivit unor date prezentate la Congresul Naţional de Cardiologie. Nu în ultimul rând, România se situează pe ultimul loc ca număr de medici pe mia de locuitori. În privinţa educaţiei, România se situează pe primul loc în Europa la abandonul şcolar, potrivit UNICEF, dar şi în ceea ce priveşte violenţa în şcoli.
Un studiu al Autorităţii naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică din România arată că românii sunt cetăţenii europeni cu unul dintre cele mai mari deficite de cunoaştere ştiinţifică, 42% dintre aceştia crezând că Soarele se învârte în jurul Pământului. Mai mult, potrivit aceluiaşi studiu, România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte superstiţiile, astfel încât o proporţie de 22% dintre români consideră că horoscopul este «foarte ştiinţific», aceasta fiind cea mai ridicată rată din ţările europene, după Cipru.
Dincolo de aceste recorduri triste, nu am înţeles nici măcar în ceasul din urmă că putem să ne găsim salvarea în agricultură, care înseamnă oxigen pentru economia României; nu ştim ce fel de producţie vrem să facem, dar tăiem tot ce avem şi vindem la fier vechi; nu ştim să avem priorităţi şi să le respectăm; s-au făcut greşeli din dorinţa de a privatiza, plecând de la ideea că statul nu ştie să administreze; nu ştim să absorbim şi să gestionăm fonduri europene!
Cert este că suntem în faliment, dar cei care ar trebui să vadă dezastrul sunt prea ocupaţi cu cosiţe blonde, pantofi de firmă şi lupte de partid! Mai mult, acceptăm consultanţă economică de la FMI, al cărui reprezentat Jeffrey Franks nu este în stare să-şi gestioneze propriul portofel, astfel încât să fie în stare să-şi cumpere o pereche de pantofi! Şi atunci, cum să poată gestiona economia unei ţări, dacă nici de el nu poate să aibă grijă!

„Austeritatea aceasta se traduce într-un cost suplimentar de 200 milioane de euro”

Pensiile speciale ale militarilor au fost supuse recalculării, revizuirii şi integrării în sistemul unic de pensii. Ca măsuri de austeritate, acestea ar fi trebuit să determine o reducere a cheltuielilor bugetare. Dar Ministrul Apărării a declarat anul trecut că nicio pensie militară mai mică de 3000 de lei nu se va reduce. Mai mult, o bună parte din pensiile mai mici de 3000 de lei şi chiar unele pensii mai mari decât aceasta sumă obsedantă au crescut, ca urmare a măsurilor de “austeritate”. În fapt, din 160 mii de pensii militare, doar 30% au scăzut (unele dintre ele cu procente care depăşesc două treimi din pensia iniţială, ceea ce, practic, afectează însăşi substanţa dreptului la pensie). Dacă marea majoritate a acestor pensii nu a scăzut, unele dintre ele, dimpotrivă, fiind chiar majorate, oare despre ce austeritate vorbim? De fapt, după unele calcule din „sistem”, costul suplimentar al acestor masuri de „austeritate” este în jur de 13% din totalul fondului de pensii speciale plătite până în 31 decembrie 2010 (estimat la 1,5 mld euro). Aşadar, austeritatea aceasta se traduce într-un cost suplimentar de 200 mil euro.
Dar nu această faţetă a austerităţii este cea care ne-ar putea da frisoane. În definitiv, un ofiţer de intendenţă, ca şi Pristanda, ar putea să justifice că 5 minus 3 izmene militare fac opt, şi nu doi, că 6 steaguri de luptă minus 3 fac nouă etc. şi nici nu ar asuda spunând asta cu convingere la televizor („aşa să ne ajute Dumnezeu”). O temperatură siberiană emană dinspre cealaltă faţetă a măsurilor de austeritate: incluzând pensiile speciale militare în sistemul unitar de pensii, militarilor actualmente activi li s-a impus o sarcină fiscală pe care nu o aveau până acum, respectiv, o contribuţie totală de 47% la asigurările sociale (42% de la angajator, adică Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, SRI etc.; 5% de la angajat, suma care provine dintr-o majorare de salariu „acordată” militarilor activi). Se presupune că militarii activi, în plată în acest moment, sunt cam 200 de mii. La un salariu anual mediu de 50 mii lei rezultă un fond total de salarii de 10 mld lei (cam un 2,5 mld euro). Un cost suplimentar de 47% aplicat acestui fond de salarii înseamnă aproape 5 mld lei (cam 1,2 mld euro). De data aceasta nu mai pot fi acuzaţi de sclipitoare inteligenţă intendenţii de la Minister, ci foştii miniştrii de la Muncă şi Protecţie Socială. Şi acum, vă rog să faceţi un calcul : 200 mil + 1,2 mld = 1,4 mld euro anual. Acesta este costul suplimentar anual al măsurilor de austeritate. Nu ştiu câte rectificări bugetare va mai face Guvernul până la finele lui 2011, pentru că e clar că recenta rectificare nu este suficientă pentru acoperirea acestui cost. Şi, atenţie, este vorba de costul suplimentar financiar al eroicelor măsuri de austeritate, nu şi de costul social şi judiciar al acestora. Mulţi pensionari militari au ieşit şi vor ieşi în stradă pentru a protesta. Zeci de mii dintre ei au dat în judecată, într-unul sau mai multe procese, statul, Casele de Pensii, miniştrii actuali şi trecuţi, conducătorii organismelor implicate, preşedintele ţării etc., blocând, practic, accesul la justiţie, prin numărul enorm de dosare înregistrate la Tribunale. Aceste costuri ne-financiare sunt incomensurabile şi re-acţiunile cauzate de măsurile de austeritate au consecinţe pur şi simplu imprevizibile. Dincolo de postura de deputat, sunt un cetăţean care, din postura de plătitor de taxe, ar putea accepta măsuri de austeritate care să poată corecta mecanismele greşite care au permis instalarea atât de severei crize economice în România. În schimb, stau şi mă minunez cât de multă cantitate de gândire eficientă şi inteligentă se concentrează sub autoritatea guvernului nostru, care împarte românii în cei deştepţi şi alţii!
Deputat PSD Mircea Drăghici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email