Rândurile de mai jos nu sunt despre toţi funcţionarii Primăriei. Sunt şi angajaţi serioşi, care lucrează acolo pentru că au dat un concurs serios, cu probe serioase şi care au învăţat carte pentru salariul, mic, pe care îl iau. Nu ei reprezintă subiectul articolului de faţă. Vreau să vorbesc despre ceilalţi, cei despre care aveţi şi dumneavoastră o părere nu tocmai bună, funcţionarii care învârt trei hârtii toată ziua, angajaţii Primăriei care sunt trei sferturi din zi „pe teren”, dar dacă întrebi despre ce teren este vorba nu ştiu să îşi răspundă, căci „terenul” înseamnă târgul second hand, o cafea băută la o cafenea mai ferită sau mai la centru, vreau să vorbesc aici despre cei care stau cinci într-un birou, iar când intri tu, contribuabil care îi plăteşti salariul, eşti privit cu dispreţ şi cu furie, de parcă e vina ta că le-au scăzut lefurile.
Nimeni nu e perfect, asta e clar. Dar funcţionarii au un cod de conduită, un regulament pe care trebuie să-l respecte, iar dacă nu o fac pot fi daţi afară. Afară din postul călduţ, obţinut uneori cu pile înalte, din postul care pare etern pentru unii, indiferent dacă îşi fac treaba sau nu. Sunt multe compartimente în Primărie unde se calcă lumea pe picioare. Avem chiar şi un departament de Proiecte Europene, unde se lucrează pe brânci, ne asigură unii. La ce se lucrează, domnilor, nu putem să nu întrebăm?! Câte proiecte au fost puse în practică la Curtea de Argeş, câţi bani din cei daţi pe studii de tot felul s-au întors în bugetul local?
În aceste zile a început implementarea unui proiect referitor la simplificarea mersului hârtiilor prin instituţie, astfel încât cetăţeanul să nu mai fie plimbat, ca acum, prin şapte mii de birouri ca să obţină o hârtie pe care un funcţionar, unul singur, dar nu plictisit, poate să o elibereze direct. Dacă proiectul chiar va fi implementat şi va avea succes, deşi eu una mă îndoiesc, ce vor face atunci salariaţii care nu au altă treabă decât să-i trimită pe cetăţeni să viziteze toate birourile? Va fi dat cineva afară?! Bineînţeles că nu, fiecare este indispensabil la locul său de muncă, iar organigrama Primăriei are cu vreo 20 de posturi mai puţine decât ar trebui.
Revenind la măreţul birou de Proiecte Europene, mă întreb, de ce dracu’ avem nevoie de el? A fost înfiinţat, îmi amintesc bine, pe vremea primarului Gheorghe Nicuţ, pentru că, se spunea, e nevoie de cineva care să scrie proiecte. Dl. primar de atunci vorbea chiar despre economia care se va face odată cu venirea unui specialist la Primărie, unul care să ştie să facă proiecte, să nu se mai dea banii pe firmele de specialitate. Aiurea. Proiectele sunt făcute de societăţile care trebuie, care ştiu să obţină bani, iar compartimentul nostru se ocupă cu furnizarea documentelor către acestea, aflu. Aha, e altceva, m-am liniştit, trebuie să plătim special un funcţionar pentru asta.
De câte ori vi s-a întâmplat să aveţi nevoie de un act în câteva ore şi să mergeţi la Primărie sperând ca nebunul că îl veţi obţine, pentru că, nu-i aşa, funcţionarii ştiu de unde le vin salariile, şi pentru ce sunt plătiţi, dar de fapt să fie nevoie de reveniţi odată şi încă odată ca să luaţi hârtia respectivă, iar la ultima vizită să plecaţi înjurând doamnele şi domnii care ori vorbeau la telefon, ori erau în pauza de masă, ori erau „pe teren”?! Probabil că nu odată. Atunci, vă întreb, de câţi funcţionari avem nevoie la Primărie? Eu cred că de puţini. Să fie puţini, bine plătiţi, să nu fie pila cuiva, să îşi facă treaba şi să şi zâmbească. Aşa scrie de altfel şi în codul de conduită.
