Ştiţi cine este Ion Şerban?! Poate l-aţi văzut pe la postul local de televiziune acum câţiva ani sau poate aţi citit despre el în ziarele locale. Este un domn peremist, consilier local, fost om de afaceri, actualmente „câinele de pază” al administraţiei publice locale. Vocea sa este extrem de puternică în Consiliul Local, şi nu pentru că ar susţine neapărat dreptatea şi corectitudinea, ci pentru că aşa este ea, vocea, puternică şi cam spartă. Aşa s-a născut omul, nu putem să comentăm noi ceva vizavi de defectele sau calităţile fizice ale cuiva, că nu se cade, altele sunt problemele dlui. Şerban.
La o şedinţă de Consiliu s-a stabilit echipa care va reprezenta municipiul nostru în Franţa, la Nevers, la târgul expoziţie organizat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de când a fost semnată carta de înfrăţire. Asociaţia de prietenie Argeş Nevers duce acolo artişti, oameni de cultură şi cetăţeni care au lucrat la schimburile culturale dintre cele două localităţi, aşa după cum aţi citit într-un număr anterior al ziarului nostru. Membrii delegaţiei Asociaţiei nu pleacă pe bani publici, merg pe banii lor, duc oameni şi obiecte de calitate care să le arate francezilor că am evoluat şi noi din perioada în care ne aduceau camioane cu ajutoare, iar lumea se bătea pentru ele.
Delegaţia Consiliului Local este compusă, normal, din consilieri. Scriam în acest colţ de pagină că cine merge la Nevers ar trebui, după părerea mea, să ştie măcar câteva cuvinte într-o limbă străină, astfel încât să nu se uita precum curca-n lemne la discursurile oficialilor francezi la festivităţile organizate, culmea, în cinstea lor. În acest context îmi exprimam nedumerirea că „oameni de cultură” precum dnii.Şerban şi Boncea pleacă la Nevers, fără translator. Dacă cel de-al doilea a stat cu capul între urechi, excursia moca fiindu-i mai dragă decât orice altceva, dl. Şerban a anunţat ieri la şedinţa de Consiliu că nu mai pleacă la Nevers pentru că nu e „om de cultură”.
Nu e nici o tragedie dacă nu eşti om de cultură. Necazul cel mare e atunci când ai impresia că eşti, dar tu abia bălmăjeşti două vorbe în limba ta, iar vocabularul tău are 200 de cuvinte maxim. Cât despre dl. Şerban, nu trebuie să fie trist. Dacă primar mai era fostul său profesor de franceză de la Facultatea de Drept din centrul universitar Curtea de Argeş, Gheorghe Nicuţ, precis că îl învăţa „pe repede înainte” câte ceva. Cum se spune vin, mândrie, frumos, taxi.
