Alpha TV Curtea de Argeş, televiziunea oraşului nostru, nu mai există. Am ezitat mult timp înainte de a scrie acest editorial, nu ştiu prea bine din ce motiv. În ziua în care am aflat că Alpha TV s-a închis am suferit enorm, la fel ca toţi cei care au lucrat la un moment dat la această televiziune. Nu o să vorbesc despre patronat, vreau să vă spun câte ceva despre echipă, despre echipa care a muncit opt ani ca Alpha TV să devină ceea ce era, o sursă importantă de informaţie, cea mai importantă pentru argeşeni.
Mi-e dor de Alpha TV, vă mărturisesc dumneavoastră, cititorii mei, cei care aţi fost telespectatorii mei. Doar datorită dumneavoastră Alpha devenise, ce greu mi-e să folosesc timpul trecut, un brand, o voce cunoscută şi ascultată. Am început mai timid, dar nu voi putea uita vreodată acea seară de 8 martie, când se făcea la Curtea de Argeş prima transmisiune în direct la hotelul Posada, locaţie în care Alpha a avut cea mai mare creştere din punct de vedere al audienţei dar şi din punct de vedere al formării şi consolidării echipei. Am avut emoţii mari toţi cei care eram acolo, de la reporteri, la cameramani, la patron, chiar şi la portarul hotelului care ştia că la etajul 6 se întâmplă ceva. Am trecut peste momentul deschiderii şi ne-am dat seama că trebuie să o luăm a doua zi de la capăt. Niciodată nu mi-am închipuit că vreodată voi scrie despre Alpha la trecut. Nimeni dintre cei care au lucrat la un moment dat acolo, cei care şi-au lăsat amprenta şi o părticică din viaţă acolo, nu au crezut că Alpha nu va mai fi. S-a întâmplat şi, cu riscul de a deveni patetică, vă mărturisesc – e un moment trist.
Am vorbit despre asta cu toţi colegii mei de la Alpha TV. Mă gândesc la Carmen Lis, Ionuţ Piuaru, Elena Urluescu, Bogdan Marina, Cristina Cazacu, Romeo Oanţă, Sorin Badea. Romulus Creţu, Dragoş Dima, Ducu Gheorghiescu, Andrei Cojocaru, cei datorită cărora în casa dumneavostră a intrat o emisiune care vă interesa, un reportaj care v-a atins sufletul, o ştire de care v-aţi amuzat. Ne pare rău că nu mai emite Alpha şi ne cerem scuze noi că nimnei nu v-a spus despre asta. Eu mi-am luat rămas bun de la această televiziune din septembrie, dar ora de intrare în emisie a rămas unul dintre cele mai importante momente ale zilei mele. Emoţia pe care o încercam toţi cei care trudeam acolo în momentul în care Alpha începea să emită nu o voi uita niciodată.
Aş fi vrut să fiu mai veselă. Nu pot. Asta e starea de spirit pe care o are toată echipa. Cineva, nu contează cum şi de ce, şi, până la urmă nici nu contează cine, a lăsat Alpha să moară. Mi-e dor de Alpha TV ca de copilul pe care l-am văzut crescând frumos, cu sacrificii, cu nopţi nedormite din cauze grilei care trebuia schimbată, din cauza ştirilor care trebuiau refăcute, din cauza oamenilor pe care trebuia să-i ţin aproape. Alpha a fost o şcoală de presă dar şi o şcoală de viaţă. Echipa a devenit un cerc de prieteni, şi asta e foarte important. În echipă sunteţi şi dumneavostară, telespectatorii care ne sunau şi ne cereau ajutorul, care ne opreau pe stradă ca să ne ceară părerea, dumneavoastră, cei care ne certaţi că nu am ajuns mai repede la un eveniment, dumneavoastră, cei care ne aduceaţi flori la redacţie. Scopul pentru care a fost înfiinţată televiziunea oraşului nostru, sau măcar unul dintre cele mai importante, a fost atins. Alpha TV a fost o luptătoare. Pentru drepturile cetăţenilor, împotriva abuzurilor, a sprijinit cauze nobile. Nu am fost noi perfecţi, cine este, dar ne-am străduit. Sper că asta s-a vazut. Fiecare emisiune, fiecare ştire, fiecare sincron şi fiecare cadru erau luate cu drag,cu responsabilitate, cu teama de a nu greşi…
De ce mi-e dor de Alpha TV?! Mi-e dor de Discuţia săptămânii, de momentele în care sunau telefoanele şi ne felicitaţi sau ne certaţi, de şedinţele de redacţie, de Sărbătorile cu emisiuni speciale, cu miros de brad, de Carmen şi de Bobo, de amenzi şi de prime, de microfonul care dădea rateuri, de improvizaţiile lui Romică, de ştirile Elenei, de cadrele perfecte ale lui Sorin, chiar şi de frigul sau căldura din studio. De tot mi-e dor.
Am fost patetică. Recunosc. Nu am putut altfel, şi vă rog să mă iertaţi. V-am mărturisit dumneavoastră ce a însemnat Alpha TV pentru mine şi pentru colegii mei. Atât.
Şi totuşi. Se spune că Alpha TV ar putea fi reînviată. Se bagă cineva?! Pe 8 martie televiziunea oraşului nostru ar putea emite din nou. Asta merită, însă, un alt editorial.
