Curtea de Argeş, oraşul misterelor !Tunel secret între Ruinele Sân Nicoară şi Biserica Domnească

Municipiul Curtea de Argeş defineşte un colţ de ţară inedit nu numai prin ceea ce-i oferă trecutul glorios şi natura generoasă, dar şi prin ceea ce i-a adăugat în farmec şi măreţie harnicia şi spiritul inovator al argeşenilor. Vechea cetate de scaun, prima capitală a Ţării Româneşti, unde primii noştri voievozi, Basarabii, şi-au stabilit scaunul domnesc pentru ei şi pentru urmaşii lor timp de două veacuri, are o istorie bogată, dar şi învăluită în mister.

Însă, există şi o serie de lucruri mai puţin ştiute despre Curtea de Argeş, cum ar fi acela că aici a fost prima şcoală de grămătici, ce a fost înfiinţată de Vladislav I (1364-1377), care în acelaşi timp a înfiinţat tot aici şi prima monetărie a ţării. „Unul dintre lucrurile mai puţin ştiute este că la Curtea de Argeş a fost prima şcoală de grămătici din ţară şi prima monetărie ale cărei urme s-au descoperit abia prin anii ’60 când a fost construită actuala Primărie”, a declarat Ştefan Dumitrache, manager Muzeul Municipal Curtea de Argeş.

Tot în Curtea de Argeş, dar la începutul secolului XVI- lea, a fost ridicată mănăstirea Argeşului, ctitoria domnului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab (1512 – 1521), iar mai târziu, între 1886 – 1890  s-a construit chiar în parcul mănăstirii Palatul Episcopal, ce a fost loc de recreere şi odihnă pentru feţele regale. 

Cum a revenit teritoriul Flămânzeşti la moşia oraşului Curtea de Argeş

Potrivit lui Ştefan Dumitrache, în anul 1517, Neagoe Basarab a rupt din moşia oraşului zona Flămânzeşti şi dat-o mănăstirii Curtea de Argeş, însă în vremea domniei lui Carol I, teritoriul a fost alipit din nou oraşului. La 1517, Neagoe Basarab a rupt din moşia oraşului zona Flămânzeşti şi a dat-o mânăstirii Curtea de Argeş. Practic, tot ce era mai sus de Biserica Sf. Gheorghe Nou nu mai ţinea de oraş. Odată cu secularizarea lui Cuza, pe locul fostei moşii Flămânzeşti a apărut Comuna Flămânzeşti, cu patru sate: Flămânzeşti, Marina, Ţigănia şi Valea Uleiului”, a spus Ştefan Dumitrache. De menţionat este faptul că satul Valea Uleiului nu a mai revenit oraşului Curtea de Argeş, ci comunei Valea Iaşului.

„Marina, unul dintre cele patru sate ale fostei comune Flămânzeşti, vine de la numele sorei lui Iancu de Hunedoara (bunica lui Nicolae Olahus), căsătorită cu boierul Mânjilă din Argeş, rudă cu Vlad Drăculea şi Vlad Dracul, de la care au primit în dar această moşie”, a mai spus Ştefan Dumitrache.

Curtea Domnească a fost împărţită de drumul regelui

Ştefan Dumitrache a vorbit şi despre drumul care trece printre Biserica Domnească şi ruinele Sân Nicoară. „Este noul drum făcut de Emile Andre Lecomte de Nouy pentru regele Carol. Vechiul drum era incomod pentru rege aşa că a fost nevoie de un altul. Practic, pentru realizarea noului drum, Curtea Domnească a fost pur şi simplu spartă. Drumul a fost apoi lărgit, când la Curtea de Argeş a venit kaiserul Wilhelm al II-lea, care s-a închinat la mormântul lui Carol I şi al Reginei Elisabeta”, a explicat directorul Muzeului.

Legenda ruinelor Sân Nicoară

Despre ruinele Sân Nicoară legenda spune că aparţineau bisericii romano-catolice a Doamnei Clara, însă lucrurile stau cu totul altfel. „Avem de-a face cu o arhitectură bizantină de secol XIII. În anii ’70 s-au făcut nişte teste. În vârful turnului bisericii s-a prins o făclie care a fost văzută de la Cetatea Poienari, de aici concluzia că turnul bisericii era folosit şi pentru semnalizări, avertizări, comunicare”, a declarat Ştefan Dumitrache.

Printre argeşeni chiar şi acum circulă mai multe zvonuri potrivit cărora între Curtea Domnească, Biserica Sân Nicoară şi Valea Doamnei există un tunel secret, tunel cu ajutorul căruia domnitorii din Argeş se puteau retrage în pădure. În acelaşi timp, există mai multe mărturii care confirmă existenţa acestui tunel. „Deocamdată nu s-au făcut cercetări arheologice dar sunt mărturii care spun că acest tunel secret, prin care Domnii de la Argeş puteau să se retragă în pădure, chiar există. Sunt mărturii care spun că au fost văzute porţiuni din el”, a mai spus managerul Muzeului Municipal.

Cartierul Ivancea, numit după un mare negustor

Potrivit acestuia, cătunul Ivancea a fost numit după un mare negustor, Ivancea Pârvanovici. „Cătunul Ivancea îşi trage numele de la un mare negustor – Ivancea Pârvanovici, tatăl lui Ionescu Gion, istoricul Bucureştiului, iar tatăl marelui poet Urmuz, a fost doctor la Curtea de Argeş, a participat activ la construirea spitalului şi a devenit director al acestuia”, a declarat Ştefan Dumitrache.

 

În momentul în care a început construcţia Spitalului Municipal au ieşit la suprafaţă mai multe lucruri din pivniţele Curţii Domneşti. La construcţia Spitalului Curtea de Argeş (sfârşitul secolului XX) s-au găsit pivniţele Curţii Domeşti, care erau pline cu grâu. Întreaga cantitate a fost împărţită locuitorilor oraşului… şi nimeni n-a murit după ce a consumat din aceste cereale”, a mai spus  Ştefan Dumitrache.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email