Dacă aloci un miliard de lei vechi pentru o lucrare cum ar fi refacerea fântânilor arteziene la Curtea de Argeş e ca şi cum ai fura banii aştia de la alte lucrări importante, cum este refacerea malului de lângă cimitir. Dacă dai câteva miliarde bune pentru amenajarea sediului Primăriei într-un an de criză, e ca şi cum ai fura banii de la asfaltare sau de la amenajarea locurilor de joacă pentru copii. Numai că refacerea Primăriei este o iniţiativă a fostului primar, iar ponoasele le trage actualul. Trebuie să fim corecţi până la capăt şi să spunem că pe vremea dlui. primar Nicuţ, când cuvântul „criză” era rar folosit, modernizarea clădirii construite în anii ’60 părea un lucru de bun simţ, în condiţiile în care încasările la buget creşteau, numărul autorizaţiilor de construire, la fel, iar firmele se înfiinţau rapid.
Acum, ideea cheltuirii unei sume mari pe o astfel de lucrare nu mai pare la fel de bună, dar trebuie să meargă mai departe, că tot a fost începută. Problema este alta, aici. Lucrarea să fie făcută conform caietului de sarcini, parchetul pus să fie la grosimea prevăzută, uşile şi ferestrele să fie de calitate, iar lucrarea să dureze atât cât este prevăzut. Orice întârziere va fi decontată tot de noi, asta e sigur.
Fiecare deplasare a consilierilor locali în ultimii 20 de ani la Nevers, în oraşul înfrăţit, s-a făcut pe bani publici. Când presa a scris că nu ar fi rău ca aleşii să îşi plătească drumul, consilierii au sărit în sus şi au spus că aşa se procedează, că nu moare oraşul din cauza câtorva mii de euro. Aşa o fi, dumnealor ştiu mai bine cum se învârt miile şi zecile de mii de euro, dar în condiţiile în care nu ai bani pentru buna funcţionare a oraşului şi a administraţiei locale, câteva mii de euro înseamnă deja mult. Atunci, dacă foloseşti banii ăştia pentru plimbare şi nu pentru amenajarea canalizării pe o stradă, spre exemplu, nu e ca şi cum i-ai fura de acolo?!