Cum (nu) funcţionează coaliţia la Curtea de Argeş

La Curtea de Argeş nu se poate vorbi despre funcţionarea coaliţiei realizate la nivel central. Aleşii noştri sunt prea mici ca să aibă probleme de doctrine sau de onestitate. Cu siguranţă nici parlamentarii nu au probleme de conştiinţă din cauza faptului că poporul i-a ales pe unii, pentru ca până la urmă să se alieze cu duşmanii, iar peste câţiva ani să scape şi de aceştia. La politică se pricepe toată lumea, dar nimeni nu o face aşa cum trebuie.
În urbea noastră lucrurile sunt mult mai simple. Vă amintiţi, desigur, imediat după alegeri, când preşedinţii organizaţiilor locale ale PNL şi PDL au ieşit la conferinţa de presă împreună ca să spună că se susţin reciproc şi că au încheiat pe plan local un fel de alianţă. De fapt, consilierii locali, căci despre ei este vorba, nu au probleme de doctrină sau de conştiinţă. Am văzut în şedinţe cum se votează, şi votul nu are nicio legătură cu vreo alianţă politică. Înainte de şedinţă au loc întâlnirile pe partide şi fiecare stabileşte pe ce linie se merge. Prindem şi noi un contract, au prietenii noştri un bănuţ de luat, un părculeţ de făcut?! Atunci e ok, votul este asigurat. De data asta votăm pentru ai noştri, data viitoare, pentru ai lor, de fiecare dată cu gândul la ce iese sau la ce ar putea să iasă data viitoare.
Cam asta-i filosofia locală. Trebuie să treacă un proiect de hotărâre, pentru că este o obligaţie de partid, de familie, de mai ştiu eu ce, trece. Ia unul prea mult, altul se lăcomeşte şi nu vorbeşte cuviincios, sau îndrăzneşte să facă o cerere fără a discuta, în prealabil, cu onoraţii membri ai Consiliului?! Păi, atunci ne mai gândim. Aşa funcţionează „coaliţia”. Este o coaliţie de grup, dacă pot spune aşa, o uniune a intereselor.
Se pune problema ruperii coaliţiei la nivel central. E posibil ca astăzi sau mâine sau săptămâna viitoare să ne conducă numai unii sau numai alţii. La Curtea de Argeş tot nu se schimbă nimic. Măcar de am avea şi noi acasă confruntări de idei, de doctrine, dezbateri serioase, oameni care să ştie măcar în ce an s-a înfiinţat partidul din care fac parte sau primul rând din statut. Candidaţii sunt puşi pe liste în funcţie de contul din bancă, de prietenia pe care i-o poartă un lider mai mititel sau în funcţie de câte nopţi a petrecut în autocarul de campanie al candidatului cel mare şi câte sticle de apă i-a adus acestuia. De aceea, când ajunge într-un post e preocupat de altceva şi puţin îi pasă dacă se rupe sau nu coaliţia. Care coaliţie?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email