Cum a fost primul an de mandat al primarului Nicolae Diaconu

Era o seară frumoasă de duminică din iunie, teii erau înfrunziţi, mirosul de flori se simţea în tot oraşul. Parcă trandafirii erau mai frumoşi ca niciodată. Cel mai important birou din cea mai importantă instituţie a oraşului era luminat. Nu era de bine.
În aceste zile se împlineşte un an de la alegerile locale. Seara descrisă mai sus era cea în care s-au anunţat rezultatele turului al doilea. Gheorghe Nicuţ se luptase cu Nicolae Diaconu, iar acesta din urmă l-a învins categoric. Lupta se dusese, spun unii, între PSD şi Gheorghe Nicuţ, iar cele aproape 70 de procente pe care le-a obţinut Diaconu reprezentau, de fapt, 70 de procente împotriva lui Nicuţ.
Ne amintim cu toţii cum se asfalta în campania electorală pe strada Episcop Nichita, cum se lucra de zor la parcări şi cum se rezolvau problemele imediat cum ajungeau la urechea lui Gheorghe Nicuţ. E o amintire scumpă acum, când nu se mai face nimic. Actuala administraţie locală are o mare preocupare, realizarea de studii de pre şi fezabilitate, de proiecte pentru obţinerea de fonduri europene. E foarte bine, numai de-ar fi aprobat vreun proiect, numai de s-ar dovedi utile măcar unele dintre studiile făcute cu atâta zel de aleşii actuali ai urbei.
Cum a fost primul an de mandat al primarului Nicoae Diaconu, e o întrebare la care fiecare dintre dumneavoastră are propriul răspuns. Din punctul meu de vedere a fost un an pierdut. Cel mult au fost continuate proiectele începute. Sigur, ne bântuie criza, nu sunt bani la buget, etc., etc. Dar şi ceea ce se face, puţinele lucruri care încearcă să schimbe faţa oraşului, sunt făcute pentru prieteni. Asta este senzaţia pe care o au argeşenii care află că, spre exemplu, parcul Fântâna lui Manole a costat miliarde, iar la recepţia parţială, patronul firmei care a făcut lucrarea, un apropiat al administraţiei locale, sau măcar al unei părţi din ea, nu găsea bujorii care trebuia plantaţi şi aleile care ar fi trebuit refăcute.
S-au făcut zeci de studii şi proiecte numeroase. Abonate la bani sunt anumite firme, ale unor prieteni. Unele dintre proiecte par fanteziste, cum este cel al unui bazin olimpic, în condiţiile în care la sala de sport a oraşului au început lucrările, în sensul că a fost împrejmuită suprafaţa de teren, şi atât.
Sunt oameni care îl regretă pe Nicuţ. Era mult mai vizibil decât Diaconu, chiar şi între campaniile electorale. Aflu că actualul primar e veşnic ocupat, când e la birou, iar ăsta e un lucru bun. Îi ascultă pe cetăţeni, şi pe cei de rând, sper, şi încearcă să îi ajute. Poate ar fi bine, totuşi,  ca de aceste lucruri să se ocupe, până la un punct, altcineva, primarul urmând să fie prezent la audienţe, în fiecare luni. Poate în timpul rămas astfel primarul ar putea să umble prin oraş să vadă cu ochii lui care sunt punctele slabe, unde sunt problemele cele mai mari. Poate ar fi mai bine, sau poate nu. Nu sunt primar şi nu ştiu cu siguranţă care e calea cea dreaptă pe care trebuie să meargă primul ales al oraşului.
Nicolae Diaconu a întrunit adeziunile a 70 la sută din argeşenii care au mers la vot în urmă cu un an, în acea duminică frumoasă de iunie, când teii şi trandafirii miroseau frumos. În acest iunie, rozele par să mai fi pălit la Curtea de Argeş. Primarul are o mare responsabilitate, dacă atâtea mii de locuitori ai municipiului şi-au pus speranţele în capacităţile sale de lider. Cum se achită de această responsabilitate, vedem cu ochiul liber, iar cum a fost primul an de mandat al lui Nicolae Diaconu, simţim pe pielea noastră.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email