Locul de joacă din cartierul Posada este unul dintre cele mai folosite. Sute de copii de toate vârstele îşi petrec vacanţele aici, pentru că oamenii cartierului nu sunt dintre cei mai bogaţi. Cei mici sunt însă puşi în pericol în fiecare minut pentru că toboganele au găuri, se termină pe beton, nu există nisip în tot spaţiul, ci doar pietre, iar leagănele au cuie. De altfel, în 2011, o fetiţă de 8 ani şi-a spart nasul şi capul, într-unul din cele două balansoare rupte, şi doar printr-o minune nu s-a întâmplat un alt accident mai grav de atunci şi până acum.
Un cartier muncitoresc
„E frumos la noi în cartier. Avem supermarket, biserică, piaţă, tot ce ne trebuie, chiar şi un loc de joacă”, se laudă o bunică. Atunci când vorbeşte însă despre părculeţul copiilor nu mai e aşa de bucuroasă. „Trebuie ca cineva să facă ceva aici pentru că mă îngrozesc numai când mă gândesc la ce se poate întâmpla. Nimic nu e aşa cum trebuie la locul acesta de joacă”, spune femeia.
Cartierul Posada este unul dintre cele mai aglomerate din Curtea de Argeş. Are, într-adevăr, de toate, dar aproape toate au fost construite anapoda. În piaţa agroalimentară sunt om mulţime de spaţii libere, clienţi puţini, biserica este la zece metri de bar şi la 20 de supermarket. Dacă aceste nereguli şi ciudăţenii nu pot produce accidente mortale, locul de joacă şi utilajele sale sinistre pot.
Unde sunt nisipul şi grija pentru copii
În urmă cu 20 de ani locul de joacă de acum era un teren viran, plin de bălării şi de mizerii. Administraţia locală a concesionat câteva suprafeţe de teren unor oameni de afaceri, în scopul construirii unor spaţii comerciale şi cu obligaţia de a amenaja un loc de joacă. Spaţiile au fost construite, dar s-au dovedit că sunt şi locuinţe printre ele, nu doar spaţii comerciale, iar locul de joacă a fost amenajat. Cu zgârcenie şi fără prea multă imaginaţie, dar a fost făcut. Ulterior, în 2008, administraţia locală a refăcut locul de joacă, iar de atunci şi până acum s-au mai făcut mici cârpeli, după cum spun locuitorii zonei. Acestea nu au ţinut şi, mai mult decât atât, au transformat locul într-o capcană pentru copii.
Un tobogan are o gaură în plasticul din care e făcut. „Nepoţica mea şi-a prins piciorul acolo şi doar pentru că e mai măricică nu şi l-a smuls din şold”, povesteşte bunica de mai sus. „Eu nu las copiii să se mai urce pe el, când sunt aici, pentru că e foarte periculos”, mai spune ea.
La doi metri mai departe, un copilaş de doi anişori se joacă într-o cutie de cinci metri pătraţi pe fundul căreia e pământ tare. Acolo ar fi trebuit să fie nisip, dar ori nu a fost niciodată nisip acolo ori a fost acum 20 de ani, când a fost făcut parcul.
Şuruburi în leagăn
Un alt bunic ne arată un şurub lung lăsat la un leagăn, şi un cui pe spătarul altuia. „E inadmisibil ce se întâmplă aici. Cum să laşi un copil să se dea în leagănul acesta?! Şurubul acela îi intră până în plămâni!”, ne spune bărbatul.
Un alt „utilaj” în care ar trebui să se joace copiii este un soi de carusel din fier ruginit, căruia îi lipsesc bucăţile de lemn pe care cei mici ar trebui să stea.
De parcă toate astea nu ar fi de ajuns, adulţii ne spun că zona este plină de excremente de câine, de la maidanezi şi de la cetăţenii care îşi plimbă câinii prin parc, fără să le pese de ce lasă animalele în urmă.
Pe vremuri, cartierul Posada şi Terasa 1 Mai erau considerate un adevărat ghettou în inima oraşului. Acum oamenii spun că zona este o capcană care poate fi mortală pentru copii.
Administraţia locală face curăţenie în parc de două ori pe zi şi spune că poate la anul va reconstrui părculeţul copiilor. Poate până atunci nu se va întâmpla nimic rău. Dar dacă se va întâmpla, cine va plăti pentru asta?!