Episcopia Argeşului şi Muscelului pare să îi deranjeze pe unii din ce în ce mai mult la Curtea de Argeş. Mai întâi, firma de construcţii a făcut concurenţă altora, cu vechime pe piaţă, dar lucrurile par să se fi rezolvat, pentru că directorii societăţilor respective, oameni de afaceri adevăraţi, au înţeles cum bate vântul. Apoi, a izbucnit scandalul cu pâinea. Atunci, Nicolae Derviş, mânat în luptă nu atât de calitatea lui de consilier local, (ne)deprins cu ale urbanismului, cât mai ales de cea de proprietar de fabrică de pâine, a ieşit în stradă la propriu şi s-a supărat foarte tare când preoţii au deschis un chioşc la stradă, luând, astfel, „faţa” celorlalte brutării din oraş. Cozile la pâinea preoţilor probabil că-l deranjau mai tare decât ferestruica pe care se vindea pâinea. Acum, casa de oaspeţi a mănăstirii, despre care aţi aflat din ziarul nostru de ieri a pus din nou paie pe foc în conflictul care nu pare să se mai termine. Şi toate acestea pentru ce?! Pentru că Prea Sfinţitul Calinic încearcă să ţină pasul cu vremea şi cu vremurile.
Nu intenţionez să aduc elogii cuiva aici, în acest colţ de pagină, dar nu pot să nu remarc faptul că multă lume pare să se teamă de Prea Sfinţia Sa, şi acţionează în consecinţă. Eu nu văd nimic rău în aceea că Episcopia fabrică pâine, are utilaje cu care repară drumurile către mănăstiri şi face o casă de oaspeţi pentru pelerini. Despre sala de fitness sau despre saună, despre oportunitatea amenajării acestora, este o altă discuţie, care poate fi subiectul unui alt editorial. Dar, un loc în care să poată dormi cei care vin la Mănăstire pentru slujbă, dacă acele camere sunt construite pentru asta, nu mi se pare ceva rău. Eu cred că toate astea, adică atacul la care pare să fie supusă Episcopia Argeşului şi Muscelului în această perioadă, este de fapt un semn că mulţi se tem de Episcop, şi, de ce nu, de puterile sale crescute, de poziţia sa în cadrul Bisericii Ortodoxe. Lucrurile s-au schimbat şi la Curtea de Argeş, chiar dacă unora nu le convine asta. Dacă vrei să ai succes trebuie să evoluezi, nu să doreşti moartea caprei vecinului, domnilor.
