În satul Momaia al comunei Tigveni trăiesc doar rudari. 500 de familii cu minim 7 membri, 2 părinţi şi 5 copii, cel puţin, au ocupat islazul comunei şi şi-au făcut întâi bordeie, apoi case cu câte o cameră. Primarul comunei, Doru Slătineanu, spune că doar 80 de cetăţeni au titlu de proprietate pentru terenul pe care îl ocupă, restul construindu-şi casele ilegal. Din punct de vedere legal, rudarii ar trebui evacuaţi, dar autorităţile locale nu vor şi nu pot să facă asta, pentru că cetăţenii de etnie rromă s-ar apuca poate de furat sau de alte nelegiuiri. Aşa, au case, amărâte, dar case, iar de vreo doi au şi o grădiniţă cu apă curentă şi toaletă. Grădinarii au învăţat să le folosească aici, pentru că la ei acasă se duc în fundul curţii şi se spală, atunci când o fac, în lighean.
Ben Joiţa, Armando Caliţa şi Antoaneta Furdui sunt fericiţi la grădiniţa din satul Momaia. Cătunul se vede de la şoseaua care merge de la Curtea de Argeş spre Râmnicu Vâlcea ca un stup. Sunt mai multe case mici şi înghesuite una în alta. Pe gardurile care împrejmuiesc aşa zisele curţi, sunt înşirate rufe la uscat. Ţoale cârpite pe uluci rupte, căsuţe cu o singură cameră vopsite în verde crud sau nevopsite deloc. Satul este aparte de restul comunei, iar pe uliţele sale ajung, în afara localnicilor, doar cei de la primărie şi cele două educatoare de la grădiniţă. Clădirea care adăposteşte grădiniţa este ridicată pe un deal şi se vede de departe. E singura cu etaj şi cu acoperiş roşu.
Parteneriat între americani şi rudari
Pentru grădiniţă s-a încheiat un parteneriat, în cadrul căruia Consiliul Local Tigveni a dat 2000 de metri pătraţi de teren iar fundaţia americană „Parteneri din lumea întreagă“ a înălţat construcţia. Micii rudari au dat năvală la grădiniţă, iar aici au văzut pentru prima dată în viaţa lor o chiuvetă, un duş şi o toaletă. Educatoarele au avut de furcă până i-au învăţat să le folosească, dar la final au simţit că au contribuit la civilizarea poporului de rudari mititei.
44 de preşcolari vin în fiecare zi la casa mare de pe deal. Murdari, cu hăinuţele rupte şi în bocanci prea mari pentru picioarele lor, copiii urcă bucuroşi la grădiniţă şi cântă tot timpul. Cornul şi laptele pe care îl primesc reprezintă singurul mic dejun pe care îl au.
„Sunt copii buni, învaţă cântecele, poezii. Nu sunt diferenţe între ei şi alţi copii. Numai cu părinţii mai avem probleme pentru că nu ne ajută, nu-i învaţă pe copii “, spune Cristina Bucătaru, una dintre educatoare. Ar fi şi greu, pentru că părinţii grădinarilor muncesc în pădure, la tăiat de lemne, merg la Curtea de Argeş la cerşit, sau pasc caprele care le asigură hrana zilnică.
Un cadou e atunci când îţi dă cineva dulciuri
Grădinarii nu au auzit de calculatoare, de internet, de roboţei sau de alte asemenea lucruri normale pentru un copil crescut într+un mediu normal. Copiii de la Momaia vor cadouri şi dulciuri, „şocolata“ fiind suprema plăcere. O fetiţă care stă mai departe de grup îndrăzneşte să aibă o dorinţă în plus. O păpuşă, dar ceilalţi râd de ea. Copilul se ruşinează şi fuge. Un băieţel, încurajat de fronda Casianei, răcneşte “O maşinăăăăă. Vreau o maşinăă!!”. Ce este acela un cadou? E simplu pentru rudăruşii de pe deal – un cadou e atunci când cineva îţi dă dulciuri…
