„Am 6 ani, sunt în clasa zero, am trei fraţi, şi am venit să fac bani. Azi nu m-am dus la şcoală, mă duc mâine. Am venit cu motocaru’ de la Tigveni, cu sora mea. Ea e la alt restaurant”, ne-a mărturisit o fetiţă frumoasă, îmbrăcată decent, destul de gros, care cerea bani la mesele dintr-o cafenea din Curtea de Argeş. Se numeşte Izabela, e din Tigveni, iar părinţii ei sunt „la lucru”.
Cum se apropie sărbătorile, străzile din centrul municipiului Curtea de Argeş se umplu de copii de toate vârstele care cerşesc. Unii sunt agresivi, obraznici, cer cu insistenţă bani sau pâine, supravegheaţi discret de un adult mai tuciuriu. Alţii, ca Izabela, sunt sfioşi, întreabă în şoaptă dacă le dai un ban, iar dacă nu primesc pleacă la altcineva să ceară.
Sute de fetiţe şi băieţei lipsesc de la şcoală cu săptămânile în această perioadă. Pentru părinţii lor e mult mai important ca cei mici să aducă acasă la sfârşitul zilei câteva sute de lei decât să meargă la şcoală. Îi vezi în faţa magazinelor mai mari, prin cafenele şi restaurante, prin curţile monumentelor istorice, în faţa bisericilor. Sunt mulţi, unii nefericiţi şi cumva încurcaţi de ceea ce fac, alţii veseli şi nepăsători. Copii. De toate vârstele şi etniile. Copii ai căror părinţi îi privesc ca pe o sursă de venit, fie că e vorba de o alocaţie sau de banii scoşi din cerşit. „Am venit la oraş să fac bani”, ne-a spus Izabela, fetiţa de şase ani din clasa zero. Leul dat de un om cu suflet îi asigură, poate, liniştea acasă, un tratament fără palme sau pumni, câteva zile de copilărie. Până când o ia de la capăt.
