„Am 6 ani, sunt în clasa zero, am venit să fac bani la oraş. Am venit cu motocaru’ de la Tigveni, cu mami, cu sora şi cu fratele meu. Mami e la lementară, cere bani. Mai am doi fraţi mai mici, dar sunt acasă, cu mamaie. Tati nu lucrează, stă acasă”, ne-a mărturisit un băieţel îmbrăcat decent, destul de gros, care cerea bani la în faţa unei farmacii din Curtea de Argeş. Îl cheamă Ştefan şi cerşeşte. E frumuşel, curat, are masca sub bărbie, iar trecătorii sunt acostaţi încet de vocea subţirică. Unii se opresc şi îi dau bani, alţii îl fugăresc. El face câţiva paşi şi se întoarce. În faţa farmaciei stau destul de mulţi oameni la coadă şi îi dau câte un bănuţ. Spune „bogdaproste”, şi trece la următorul trecător.
Cum se apropie sărbătorile, străzile din centrul municipiului Curtea de Argeş se umplu de copii de toate vârstele care cerşesc. Unii sunt agresivi, obraznici, cer cu insistenţă bani sau pâine, supravegheaţi discret de un adult mai tuciuriu. Alţii, ca Ştefan, sunt sfioşi, întreabă în şoaptă dacă le dai un ban, iar dacă nu primesc pleacă la altcineva să ceară.
Sute de fetiţe şi băieţei lipsesc de la şcoala online cu săptămânile în această perioadă. Pentru părinţii lor e mult mai important ca cei mici să aducă acasă la sfârşitul zilei câteva sute de lei decât să participe la cursurile online. Drept este că unii nu au telefoane performante sau calculatoare prin intermediul cărora să participe la cursuri.
Îi vezi în faţa magazinelor mai mari, a cafenelelor şi restaurantelor, prin curţile monumentelor istorice, în faţa bisericilor. Sunt mulţi, unii nefericiţi şi cumva încurcaţi de ceea ce fac, alţii veseli şi nepăsători. Copii. De toate vârstele şi etniile. Copii ai căror părinţi îi privesc ca pe o sursă de venit, fie că e vorba de o alocaţie sau de banii scoşi din cerşit. „Am venit la oraş să fac bani”, ne-a spus Ştefan, băieţelul de şase ani din clasa zero. Leul dat de un om cu suflet îi asigură, poate, liniştea acasă, un tratament fără palme sau pumni, câteva zile de copilărie. Până când o ia de la capăt.
