Întrunirile Consiliului Local Curtea de Argeş se desfăşoară în afara propriului Regulament de funcţionare, şi nimeni nu pare deranjat de asta.
În ultimele numere ale ziarului nostru am scris despre acest Regulament, aprobat de consilieri, şi despre prevederile sale. De asemenea, am citat paragrafele care reglementează desfăşurarea şedinţelor de Consiliu Local, şi am constatat că nicio şedinţă nu respectă Regulamentul. Asta înseamnă că dacă cineva, un cetăţean obişnuit, sesizează instituţia prefectului asupra acestor abateri, consilierii locali ar avea de suferit iar hotărârile adoptate de ei ar putea fi declarate nule. Nu s-ar chema că au muncit degeaba de un an de zile, cel puţin?! Bine, nici pe vremea fostului primar Regulamentul nu era respectat sută la sută, dar parcă o aparenţă de rigurozitate tot era.
Şi oameni care lucrează în Primărie sunt nemulţumiţi de felul în care se fac lucrurile, ce să mai zicem de ceilalţi argeşeni. Nu ştiu ce să cred – ori unii funcţionari nu-şi fac treaba aşa cum trebuie din lene, neştiinţă, superficialitate, ori nu vor să lucreze corect. Ar mai fi o posibilitate. Dacă lucrurile, deciziile, referatele, procesele verbale sunt oarecum ambigue, pot fi interpretate oricând în favoarea celui care le citeşte sau le foloseşte.
Ştiu că dl. secretar este un jurist foarte bun, şi de aceea mi se pare bizar ceea ce se întâmplă. Sunt convinsă că domnia sa ştie ce se poate întâmpla dacă cineva face o sesizare de genul celei de care vorbeam mai sus, la prefect sau chiar la alte instituţii cu nume abreviate şi temute, şi atunci mă întreb de ce nu impune rigurozitatea şi în realizarea acestor documente?!
Ce-i drept, unele decizii locale au fost luate prost, altele degeaba, dar sunt şi câteva care chiar folosesc sau ar trebui să folosească oraşului. Dacă hotărârea referitoare la târgul de maşini a fost degeaba luată, cea privind înfiinţarea (?!) unui cimitir s-a dovedit inutilă, iar decizia care reglementează ridicarea maşinilor parcate aiurea este fără vreo urmare, mai sunt şi unele cât de cât utile – rectificările de buget, dar nu atunci când se dau miliarde pentru panseluţe sau facturi ale unităţilor de învăţământ, programul de lucrări al Serviciului Public, în măsura în care acesta este respectat, decizia care reglementează taxele şi impozitele, în ultimă instanţă, este una bună, în sensul că a fost luată, nu că sumele prevăzute ar fi cele mai potrivite. În sfârşit, dacă toate aceste decizii, multe inutile şi nepuse în practică, puţine bune, ar fi anulate, s-ar chema că aleşii au lucrat degeaba şi că rezultatele muncii lor ar fi zero.