E bine sau nu e bine să scuipi seminţe pe jos în piaţă, e nevoie de amendă sau nu e nevoie, cine aplică amenda scuipătorilor şi cine verifică daca aceasta este plătită, cam acestea sunt câteva întrebări hamletiene la care au încercat să răspundă consilierii locali joi după amiaza, la şedinţa ordinară a lunii mai. Discuţia a pornit de la regulamentul pieţelor, regulament despre care aţi aflat mai multe din ziarul nostru de ieri, iar una dintre prevederi se referea la interzicerea comercializării şi consumului de seminţe în pieţele municipiului, ca să nu se mai facă mizerie. S-a vorbit despre acest subiect preţ de jumătate de oră, până când lumea s-a lămurit că cineva voia de fapt să-i interzică pe micii comercianţi care vând seminţe „la punguţă”, după cum s-a exprimat dna. Ana Hiru, şefa Serviciului Pieţe, Târguri şi Oboare.
Eu cred că dacă tot a fost aprobat un nou regulament de funcţionare pentru pieţele oraşului, cea mai importantă prevedere ar fi fost cea care interzicea speculanţii, „agricultorii” care au firme şi care vând tot anul, după sezon, căpşuni şi cireşe, roşii, banane, pepeni, varză, castraveţi şi rodii. Se tot vorbeşte despre o „mafie a pieţelor”, pe care nimeni nu poate să o desfiinţeze. Nu spun eu acum că societăţile care au în pieţe închiriate tarabe reprezintă mafia, dar vreau să ştiu de ce nu sunt şi la Curtea de Argeş producători adevăraţi, care să vină de la Olt, de la Drăgăşani sau din alte zone cu produsele pentru care au muncit un an întreg, să ni le vândă direct nouă, nu comercianţilor care le scot pe tarabe.
Un cititor ne povestea că vara, mai ales, vin maşinile din judeţele de sud încărcate cu legume. Unii, puţini, rămân şi vând singuri marfa, dormind pe jos, pe păturile puse direct pe asfalt, mereu speriaţi de eventualele atacuri ale hoţilor. Alţii preferă să dea toată încărcătura odată celor care stau tot timpul în piaţă ca să scape de bătaia de cap chiar dacă pierd serios la bani.
Mă gândesc, mai ales acum când contează fiecare bănuţ pentru pensionarul care trece de câteva ori pe zi prin piaţă în speranţa că va găsi ceva bun şi ieftin de mâncare, dar nu numai pentru el, că un regulament care să elimine odată pentru totdeauna suspiciunile că acea „mafie a pieţelor” există ar fi cel mai bun. Altfel, cu prevederi de genul „trebuie păstrată curăţenia în pieţe”, în condiţiile în care numai curat nu este, sau „obligaţia administratorului pieţei este să sprijine organele de control autorizate”, când nu ştim de vreun control în piaţă care să se fi terminat cu luarea vreunei măsuri, nu facem nimic.
