Şcoala generală „Armand Călinescu” (2)

Primăvara, un anotimp Sfânt

Motto: „Sub ochii noştri se săvârşeşte ritualul miraculos al Învierii în culori şi parfumuri solare”. A sosit timpul hărăzit de Dumnezeu oamenilor pentru a le dărui zâmbet şi lumină, vigoare, speranţa vieţii şi a reînvierii.
Obosiţi de greutăţile care ne-au apăsat sufletele, saturaţi de gerul turnat în inimile noastre de lungile nopţi ale iernii, înconjuraţi de cenuşiul blocurilor şi al curelelor de asfalt, veşnic cariate şi în permanenţă reparaţie care ne-a otrăvit sufletele, primăvara ne îndeamnă să le uităm, să ne bucurăm de „mugurul alb şi roz şi pur” să ne lăsăm cuprinşi de visul „de-albastru şi de –azur”.
Sub ochii noştri se săvârşeşte ritualul miraculos al învierii în culori şi parfumuri solare-un moment tainic şi aproape religios, când totul germinează, se desface, se scutură de tină, şi, într-o zvârcolire mută, ţâsneşte apoi tainic spre lumină. Sub ochii noştrii Dumnezeu pictează din nou lumea. Nimic nu se compară cu această colosală trezire clorofilică.
Avem multe de învăţat de la primăvară: cum miroase o floare, cum se primeneşte natura, cum se îndrăzneşte mai mult la mai înalt, dar mai înainte să fim purtători de lumină, la fel ca ea! Să ne deschidem sufletul pentru soare! Să-l lăsăm să ne spele de ură şi să ne încarce de dragoste, să încălzească adâncul cel neîngheţat!
Martie – singura certitudine, singura breşă, în clasa de semne de întrebare care
ne-nconjoară existenţa. Animaţi de divergenţa partizanelor politice şi a intereselor cupide, împresuraţi de-atâtea focare de vrajbă, cu anguasa permanentă a zilei de mâine, haideţi s-abandonăm orice prejudecăţi, duplicităţi, patimi, să ne lăsăm o clipă seduşi de simplitatea nobilă cu care descoperim poezia vieţii, a bucuriei de-a admira, de-a mirosi, de-a oferi o floare.
Ce-ar fi să folosim Mărţişorul ca pe o declaraţie de iubire în locul vorbelor pe care le putem rosti? Chiar aşa , cu firul alb şi roşu prins în piept la vedere, să arătăm că facem parte din primăvară şi , odată cu ea, din minunata rânduială a lumii pe care chiar Bunul Dumnezeu a făcut-o din dragoste.
Primăvara înseamnă şi sărbătoarea Sfântă a Învierii, înseamnă copilăria petrecută la ţară, în căsuţa care respiră alb în umbra bisericii satului. Nimic nu este mai presus de viaţa care coboară de sus pe pământ transformând totul. Retrăim în fiecare an , emoţia, speranţa şi sentimentul de uimire în faţa misterului creaţiei divine care depăşeşte raţiunea noastră omenească. Trăirea purificatoare a Sărbătorilor de Paşte, ne alină sufleteşte, ne înalţă, ne trece peste grijile şi peste necazurile noastre cotidiene, ca un val de linişte într-o mare de necazuri în a căror sfârşit , trebuie să credem.
Să ne pregătim sufletul pentru Întâlnirea cu bucuria din înaltul Cerului, cu lumea sacră a Învierii, să ne desprindem de cele pământeşti şi să ne „îmbrăcăm” cu aripi de Lumină.
Paraschiv Elena Alexandra, Clasa a V-a

La bunici

O zi petrecută la bunici începe cu primele suliţe ale soarelui pătrunse în odaia ce mirosea a iasomie şi busuioc. Se termină cu ceasul în care, biata bunica nu ştie pe cine să spele mai întâi şi cum să le dea mai repede să mănânce. Seara ne place să mâncăm cartofi copţi cu unt şi să bem lapte cu miere. Bunica nu cumpără pâine. O pregăteşte singură şi o coace la vechiul cuptor din spatele casei. Tot acolo coace şi uriaşii cozonaci pentru Paşti şi Crăciun. Bunicul ne-a învăţat pe cele trei nepoate să ne frigă feliile de pâine pe plită, să le ungă cu magiun din prune grase, peste care să pună nuci.  Ce bunătate!
Nadolu Maria Iuliana, clasa a II-a; Inst. Mustaţă Gheorghiţa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email