Clienţi puţini în târgul de cereale

Chiar dacă în ultimii ani numărul clienţilor care obişnuiau să vină în târgul de cereale a scăzut considerabil, în continuare comercianţii vin aici o dată pe săptămână, pentru a valorifica cerealele. Ieri, noroaiele şi bălţile care înconjurau zona târgului nu i-au împiedicat pe comercianţi să-şi întindă marfa la vânzare pe câteva prelate, în jurul camioanelor cu care au venit. Însă, aceştia nu au ezitat să se plângă de lipsa clienţilor, care au fost cam scumpi la vedere şi se puteau număra pe degete. „Vin oamenii cu sacoşa ca să cumpere porumb şi grâu pentru găini. Rar mai cumpără cu sacul. Omul ia acum câteva kilograme, săptămâna viitoare la fel şi tot aşa. Nu prea mai merge bine vânzarea, dar nu avem ce face. Trebuie să venim la târg ca să supravieţuim. De multe ori, după ce plecăm de la târg mai dăm cereale pe alte produse din aceste zone şi mai facem şi noi rost de ce avem nevoie”, spune un comerciant, care vine tocmai din Slobozia de Argeş.
Cât costă cerealele
Un alt bărbat, ale cărui haine erau albe din cauza prafului de la tărâţe, s-a arătat la rândul său foarte nemulţumit de modul în care merg lucrurile în târgul de cereale. „Am vândut foarte slab. Oamenii cumpără de obicei cantităţi mici. Nu poţi să spui că faci vânzare cu câteva zeci de kilograme vândute. E drept că a scăzut şi numărul celor care mai cresc animale. Acum mai sunt doar câţiva, care mai au păsări sau, foarte rar, un porc. Nu le mai convine probabil să crească animale, în timp ce alţii au şi teren şi cultivă ei porumb sau ce le mai trebuie. La târg vin doar când au terminat recolta. Cui să mai vindem?”, se întreabă nea Marin, unul dintre cei mai vechi comercianţi din târg.
Ieri, în târg, producătorii vindeau porumbul boabe cu 1,3 – 1,2 lei/kg, uruiala cu 1,3/kg, mălaiul cu 1,5 lei/kg, tărâţele cu 1,2 – 1,3/kg, grâul cu 1,3/kg, iar sacul de pâine uscată de cinci kilograme cu 10 lei. Preţurile cerealelor nu au crescut decât cu 1 – 2 bani pe kilogram, faţă de anul trecut. „După ce că oamenii de abia mai cumpără câte ceva, asta mai trebuia, să creştem preţurile. Am pus şi noi doi bani acolo, asta deşi s-au scumpit toate. Ne costă şi pe noi drumul mai mult, dar şi celelalte cheltuieli cu aratul, semănatul şi alte lucrări sunt mai mari. Nu ştiu cum ne vom descurca. Măcar să ne ajute Dumnezeu şi să fie un an bun, nu ca cel trecut, secetos”, spune un alt comerciant.
Aceiaşi clienţi în fiecare săptămână
Mai mult decât atât, aceştia spun că în târg sunt cam aceiaşi clienţi, şi de puţine ori apar „feţe necunoscute”. „Am început să îi învăţăm pe cei care vin. Avem cam fiecare clienţii noştri. S-au obişnuit şi oamenii cu noi şi vin mereu că le-am dat marfă bună. Mai vin şi clienţi noi, dar foarte puţini”, spune acelaşi vânzător. Clienţii care erau ieri prin târ priveau cu atenţie preţurile, dar şi marfa aflată la vânzare. Fie că au venit cu două sacoşe în mână, cu un cărucior vechi tras după ei sau cu camionete Dacia foarte vechi, oamenii încercau să găsească cele mai bune preţuri. „Am şi eu câteva găinuşe în curte şi am venit să le i-au câteva boabe şi grâu. Nu cumpăr decât o jumătate de plasă din fiecare, că mai vin peste o săptămână din nou. Nu prea îmi mai convine să ţin multe păsări că mă costă foarte mult mâncare şi nu prea am bani”, spune tanti Mia, o bătrână din municipiu. Alţii care au mai multe animale au cumpărat cantităţi mai mari. „Am şi porci şi vite şi îmi trebuie mâncare. Cumpăr tărâţe şi grâu, că porumb mai am. Vin în târg cam la două-trei săptămâni şi cumpăr cereale. Să ştiţi că nu prea se merită, dar aşa am fost învăţat şi nu am ce să fac. Munceşti mult, cheltui şi bani şi apoi nu te alegi cu mare lucru”, spune Viorel Dumitru, un gospodar din Corbeni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email