Citiţi materialul din pagina 7 şi veţi fi de acord cu mine. Am plecat de la întâlnirea de luni seara a liberalilor din Curtea de Argeş bulversată de-a dreptul. Nu puteam să cred că aşa ceva se întâmplă la noi în oraş, cu oamenii pe care îi ştiu de peste 15 ani, cu oamenii pe care îi apreciam.
Ce se întâmplă la PNL este de neimaginat. Lupte interne, ambiţii personale, unii care au transformat partidul în feudele proprii. Dacă i-ai întreba pe cei mai mulţi despre doctrine sau despre înaintaşi, ai primi cele mai aiuritoare răspunsuri. Chiar, mă gândesc că atunci când e primit într-un partid ca PNL-ul cineva, ar trebui să fie întrebat despre principiile liberale şi despre cei care au făcut partidul. Ar trebui să fie liberal cel care ştie ce înseamnă liberalismul, lucru care nu se întâmplă acum. Am auzit luni seara la şedinţa liberalilor urlete, acuzaţii sau insinuări străvezii în legătură cu sume din campania electorală, am văzut că ura din ochii unora nu are nicio legătură nici măcar cu politica, darămite cu cea liberală, ci e vorba numai despre funcţii, putere şi, în ultimă instanţă, bani. Acum sau în viitor.
Am asistat la o întrunire oarecum asemănătoare la PSD, în urmă cu mai mulţi ani, atunci când a fost schimbat din funcţia de preşedinte al organizaţiei locale dl. Costel Stan, şi a fost înlocuit cu dl. Nicolae Diaconu. Dar parcă atunci nu au existat strigătele şi jignirile pe care le-am văzut la liberali. Unii au confiscat partidul, s-a spus, şi l-au folosit doar pentru ei. Au închis porţile tuturor pentru ei, în folosul lor. Actualul preşedinte se răfuieşte cu fostul preşedinte, oameni tineri acuză faptul că nu sunt băgaţi în seamă sau, mai rău, le sunt stopate orice iniţiative, conducerea actuală spune că se intenţionează un puci în partid, etc. Unde au ajuns liberalii, ce legătură mai au ei cu LIBERALISMUL şi cu principiile lui, cine le mai slujeşte şi cine mai e interesat de ele. Nimeni.
Eu cred că un om tânăr e de dreapta, crede în libera iniţiativă, e capitalist adevărat. Cel mai în vârstă, poate şi mai sărac, se regăseşte în partea stângă a politicii, e apărător al drepturilor celor mai puţin norocoşi şi e convins că aceştia trebuie ajutaţi. Din păcate, ce înseamnă a fi de dreapta şi ce înseamnă a fi de stânga sunt necunoscute pentru cei mai mulţi dintre noi. Conducătorii politici ar trebui să fie un exemplu din acest punct de vedere, ar trebui să le spună celor mai tineri că delimitarea e clară şi ea trebuie făcută atunci când cineva vrea să facă politică cinstit. Dar ce ne facem atunci când, de la dreapta la stânga e totul la fel, când principiile nu mai contează, când mizeria şi acuzaţiile veninoase sunt la ordinea zilei, când interesele oamenilor nu au nimic în comun cu interesul public, cu cel al partidului din care fac parte?! Nimic. Nu putem face nimic. Doar ne poate încerca o mare scârbă.