La Curtea de Argeş puţine afaceri sunt înfloritoare, şi asta nu pentru că nu ar exista spirit antreprenorial, ci pentru că oamenii au venituri mici. Fac bani restaurantele de pe Bulevard (nu toate), fabricile nemţeşti (mai puţin angajaţii lor), benzinăriile( în sezon), câteva firme de construcţii (care sunt ale cui trebuie), un service auto (maxim două), o firmă de cadastru (maxim trei), Kaufland şi Lidl (dar pentru ei, nu pentru noi), etc. Cei mai mulţi dintre cei care au rămas în oraş, pentru că aşa au vrut, pentru că nu au avut încotro sau pentru că au ales greşit, dacă nu primesc ajutoare sociale, bani de la cei plecaţi în afară să facă orice, de la prostituţie la muncă cinstită, dacă nu fură, în orice fel şi sub orice formă, muncesc de îi ia dracu’ pe un salariu mic, minimul pe economie de multe ori. Nu e niciun pic de populism în asta, e purul adevăr la Curtea de Argeş.
Când o croitoreasă de la Errea stă opt ore sau mai mult, cinci zile sau şase pe săptămână lipită pe scaunul ei la maşina de cusut şi dă din mâini continuu ca să primească cincşpe milioane salariu şi bonuri de masă, iar din leafa ei trebuie să suporte un salariu de douăşcinci de milioane, plus sporuri, pentru un şofer din Primărie, asta nu e în regulă. Toată stima pentru dl. Traian, şoferul de la Primărie, el poate fi un tip ok, dar leafa lui nu este.
S-a scris mult şi se va mai scrie despre salariile cele noi ale angajaţilor Primăriei şi serviciilor subordonate, iar în paginile ziarului nostru de astăzi citiţi un amplu material pe această temă. O majorare a lefurilor bugetarilor înşiraţi mai sus cu 30% nu e mult într-un oraş care îşi permite, dar nu la noi. Cred că muncitorul de la Foresta, croitoreasa de la Errea şi vânzătorul de la Boncea nu-şi permit să plătească asemenea salarii din salariile lor cu mult mai mici.
Într-o firmă, salariul creşte pe măsură ce angajatul produce mai mult, în timp ce, sau odată cu creşterea productivităţii, a veniturilor firmei. Se încasează mai mult din contracte mai bune, din management performant, din munca mai responsabilă a angajatului, din perfecţionarea lui şi din inovare. La Primărie, salariul creşte pe măsură ce un ministru decide asta iar un primar aplică repede şi riguros o decizie care nu are legătură cu lumea dură în care trăiesc cei care fac bani.
Sunt pensionari care îşi plătesc dările locale la început de an, ca să primească o bonificaţie de 10%. În februarie poate nu-şi cumpără medicamentela ca să plătească impozitele, iar din impozitele lor se plătesc salariile celor din Primărie. Cei care, atunci când pensionarul apelează la ei pentru un document, o informaţie, o adeverinţă, strâmbă din nas, că miros urât, că vorbesc încet, că se mişcă greu. Îi scot din biroul lor încălzit sau răcoros pentru că le poluează aerul. Dar şi aerul cald sau rece tot de pensionarul mirositor e plătit, din pensia lui de nouă milioane pe care o împarte cu ei.
Creşterea salariilor celor din Primărie nu mi se pare o idee bună, cel puţin nu acum şi cu siguranţă nu aşa. Nu cred că e corect să crească tot la toţi şi abia pe urmă să vedem cine merită şi cine nu. E un afront adus celor care nu-şi permit funcţionari aşa de scumpi şi mulţi dintre ei fără performanţă.
Laura Ilie
