Cerşetorii au ajuns şi în Poienile Vâlsanului

În judeţul Argeş există o mulţime de zone frumoase, care atrag anual chiar poate câteva mii de turişti, fie că este de vorba de Valea Argeşului, care cuprinde obiective turistice cunoscute în întreaga lume, sau de Cheile Vâlsanului, o altă oază de linişte perfectă pentru relaxare. Însă, din păcate, deşi numărul turiştilor care vin aici este destul de mare, acelaşi lucru se poate spune şi despre cei care aleg să nu se mai întoarcă. Motivele? Cu siguranţă sunt cunoscute de toată lumea. Drumuri impracticabile, „munţi” de gunoaie, dar şi nelipsiţii cerşetori care parcă au pus stăpânire pe toată ţara.
Drumul, un calvar
Cheile Vâlsanului oferă turiştilor o privelişte minunată, dar şi multă linişte celor care vor să scape de agitaţia cotidiană din marile oraşe. Aproape la fiecare sfârşit de săptămână poienile sunt pline de rulote şi corturi, iar fumul de la zecile de grătare acoperă cerul. Dar până să ajungă aici, oamenii sunt nevoiţi să treacă printr-o adevărată cursă cu obstacole. Primele probleme apar chiar din satul Brăduleţ, comuna Brădetu, acolo unde alunecările de teren au distrus drumul în mai multe locuri. Unele sunt vechi, de ani de zile, alte mai noi. „Sunt câteva porţiuni distruse în întregime. Nu ştiu cât se va mai putea circula pe acest drum. Ar trebui consolidat terenul şi apoi refăcut drumul. Dacă nu se face nimic nu cred că vom mai putea ajunge în Poienile Vâlsanului”, spune Viorel Dumitru, un turist din capitală. Cei care reuşesc să treacă de aceste zone în care carosabilul este rupt se gândesc probabil că au scăpat de probleme, dar pentru ei calvarul abia acum începe. Petru a ajunge în poienile Vâlsanului turiştii trebuie să urmeze un drum forestier, care şerpuieşte printre munţi, chiar pe lângă cursul râului Vâlsan. Multe bălţi, stânci căzute pe marginea drumului şi alunecări de teren. Astea sunt lucrurile la care trebuie să se aştepte cei care doresc să petreacă un week-end în poieni. „Este dezastru aici. Am mai fost acum ceva timp şi drumul era la fel de rău. Trebuie să fi atent pentru că drumul este rupt şi de-abia te poţi strecura cu maşina. De fiecare dată când mă întorc acasă spun că nu o să mai revin, dar frumuseţea acestui loc parcă te cheamă. Este minunat aici, dar până ajung îţi blestemi zilele”, spune un alt turist.
Turiştii lasă sacii de gunoi chiar pe pajişte
La un moment dat, după câţiva kilometrii parcurşi pe partea stângă a drumului, chiar între munţi, se află poienile Vâlsanului. Zeci de corturi şi rulote amplasate de turişit dau impresia că aici s-ar afla un mic sat de munte. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Oamenii au venit doar pentru câteva zile de relaxare. Pentru a găsi un loc liber cu toţii sunt nevoiţi să facă slalom printre gunoaiele lăsate de alţi. Din cauza faptului că nu există nici un coş de gunoi sau un spaţiu amenajat pentru pubele, saci de gunoi sunt lăsaţi chiar în poiană, la doar câţiva metri de corturile turiştilor. Resturi de mâncare, ambalaje de plastic, sticle şi cutii de bere, pachete de ţigăi şi pungi zac sub razele soarelui, mirosul fiind uneori insuportabil. „Nu îmi place ce văd. Dacă şi aici în mijlocul munţilor nu reuşeşti să scapi de gunoaie, ce să mai vorbim în oraş?”, se întreabă Mihai, un tânăr care a ales să petreacă concediul în Cheile Vâlsanului. Unii încearcă să scape de răspundere atunci când sunt întrebaţi de ce lasă saci cu gunoi menajer în poiană. „Păi unde să îi duc? Am văzut că mai sunt şi alţii aici în groapă. Poate îi strânge cineva periodic. Nu ştiu ce să zic. I-am lăsat că mai sunt şi alţii”, se scuză un bărbat trecut de prima tinereţe. Alţii spun că de fiecare dată când au venit în zonă au strâns gunoiul şi l-au cărat în saci cu maşina, până la cel mai apropiat coş de gunoi, asta deşi au fost nevoiţi să îl care chiar şi mai mulţi kilometrii.
Zeci de cerşetori mişună printer corturile turiştilor
Pe lângă toate aceste probleme, în poieni turiştii se mai confruntă cu încă una, pe care nimeni nu se aşteaptă să o găsească aici, între munţi. Printre maşinile sau măsuţele aşezate cu grijă, zilnic, trec zeci de cerşetori de toate vârstele. Fie că este vorba de copii de doar 4 – 5 ani, sau adulţi în vârstă, cu toţii cerşesc, reuşind de cele mai multe ori să în enerveze pe turişti. Însă, aici aceştia nu cer bani, ci doar ceva de mâncare sau doar de băut. „Da-mi şi o felie de pâine şi un mic pentru asta mică. Nu are şi ea ce să mănânce că suntem amărâţi”, spune o femeie în timp ce se plimbă prin poiană cu o fetiţă de doar câţiva anişori în braţe. Mai îndrăzneţi sunt puştii de 12 – 14 ani, care cu greu pleacă de lângă turişti dacă nu primesc ceva de mâncare. „Hai nene dă-mi şi mie o felie de pepene. Hai că îţi duc eu gunoiul”, spune un copil, încercând să convingă un bărbat să primească totuşi ceva. Cei mai mulţi puşti care cerşesc au venit în poieni împreună cu părinţii, care se află la cules de fructe de pădure. „Am venit să culegem fructe cu părinţii. Tot ce găsim vindem şi noi să facem un ban. Nu avem din ce trăi. Muncim pe munte la cules de zmeură, decât să furăm”, spune Ionuţ, un puşti în vârstă de 10 ani. De multe ori au succes şi imediat umplu cu de-ale gurii traistele care le au agăţate pe umeri. Unii dintre turişti, mai miloşi din fire, le ofereau celor mici mai multe alimente, dar în schimb alţii se simţeau agasaţi de prezenţa cerşetorilor. „Mai plecaţi o dată de aici. V-am dat mai devreme. Nici aici nu scăpăm de voi. Mai trebuie să vin cu o maşină de mâncare doare pentru voi. Plecaţi de aici”, spune răstit un bărbat, încercând să-i alunge pe cerşetori.
Însă, în ciuda acestor lucruri, Cheile Vâlsanului rămân în continuare o destinaţie de concediu preferată de turişti din toate colţurile ţării, care trec totul cu vederea doar pentru frumuseţea zonei, dar şi pentru peisajul sălbatic de la poalele munţilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email