Ce le putem oferi copiilor noştri la Curtea de Argeş, în afara laptelui aproape stricat

Am scris în ultimul număr al ziarului nostru despre faptul că la Şcoala Generală „Mircea cel Bătrân”, şi probabil şi la alte şcoli, laptele pe care îl primesc elevii e foarte aproape de expirarea termenului de garanţie, iar biscuiţii au gust oribil şi mai au o zi de valabilitate în momentul în care sunt daţi. Cititorii noştri au declanşat pe site o adevărată dezbatere pe tema aceasta. Organele de control ale statului ar trebui să se sesizeze şi să înceapă o anchetă, dar fac pariu cu dumneavoastră că nimeni nu va lua nicio măsură, nici măcar directorii de şcoli. După cum scria o cititoare pe www.interesargesean.ro, aceştia ar trebui să refuze să mai primească alimentele în aceste condiţii, pentru că ei sunt primii care supraveghează copiii cât timp sunt la şcoală.
Pornind de la acest aspect, discuţia ar putea fi dusă mai departe. Ce le putem oferi copiilor noştri la Curtea de Argeş?! Lapte aproape stricat şi biscuiţi tari şi fără gust la şcoală, locuri de joacă în care pot să se rănească dacă nu sunt foarte atenţi, şi cat atât. Un părinte cu dare de mână merge cu micuţul la Piteşti, la bazinul de înot, îi serbează ziua de naştere la Mc Donald’s, îl duce la mall, la locul de joacă, sau în centru, tot la Piteşti, să alerge în piaţa de lângă Prefectură. La Curtea de Argeş, nici să alerge nu au unde copiii. Unde sunt parcurile mult promise, cu leagăne frumoase şi din materiale nepericuloase, unde e orăşelul copiilor în perioada Sărbătorilor de iarnă, unde e, în general, grija autorităţilor, şi unde s-a pierdut preocuparea pentru confortul tuturor argeşenilor, mari şi mici?!
Nu e nimic din toate astea. Facem o sală de sport, mare şi frumoasă. Ok. Cine va avea acces în ea, însă?! Se va întâmpla ca la sala Colegiului „Vlaicu Vodă”, unde ca să joci volei o oră pe săptămână îţi trebuie toate pilele din lume ca să intri, chiar dacă plăteşti cinstit?! Foarte bine procedează primarul de la Tigveni, care oferă tuturor tinerilor interesaţi posibilitatea să facă sport, contra cost, fireşte. Avem în oraş o asociaţie sportivă, cu rezultate bune, iar copiii de acolo fac performanţă. Din diferite motive, unele ştiute, altele bănuite, micuţii care fac parte din asociaţie nu au găsit înţelegere să se antreneze la sala de la „Vlaicu” şi merg la Tigveni. Părinţii lor plătesc, e adevărat, dar privesc banii ca pe o investiţie.
Cred că micii argeşeni cresc cu ideea de a pleca din oraş atunci când se fac mari. Nici nu s-ar putea altfel, când la şcoală laptele e acru iar biscuiţii tari, bătăile pe coridoare, în clase ori în faţa şcolii sunt la ordinea zilei, în parc trebuie păziţi să nu-i muşte câinii maidanezi şi să nu le cadă în cap vreun leagăn care abia se mai ţine, ca să facă un sport, merg la bazinul de la Piteşti, iar suprema distracţie e când părinţii îi duc tot la Piteşti?! Când au crescut, merg tot la Piteşti ca să petreacă o seară într-un club adevărat, iar când sunt oameni mari se lovesc zilnic de mizerie, de aceiaşi câini şi de indolenţa autorităţilor care par să-şi fie pierdut undeva, pe la jumătatea mandatului, interesul pentru a le face viaţa mai bună.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email