În faţa halei de carne din Curtea de Argeş vin, în fiecare zi de joi a săptămânii, mai mulţi comercianţi care vând diferite produse. De aici argeşenii pot cumpăra linguri de lemn, ciorapi de lână, pulovere croşetate, cojoace din blană de miel, căciuli sau tuciuri de diferite dimensiuni. Fiecare vânzător îşi expune marfa aşa cum poate. Lingurile de lemn şi ciorapii sunt aşezaţi pe jos, pe folii de celofan, în timp ce cojoacele sunt agăţate pe grătarele speciale în care se depozitează marfa comercianţilor de legume din Piaţa Centrală. Nea Gică, din Corbi, vine în fiecare săptămână la piaţă la Curtea de Argeş pentru a vinde căciuli făcute din blană de miel sau cojoace. Omul se plimbă prin faţa mesei pentru a nu îngheţa. „Merg prim mai multe oraşe şi comune. Miercuri şi joi aici, mai mă duc la Câmpulung sau la Domneşti. Am marfă de calitate şi la preţuri bune pe care le negociez mereu cu clienţii”, spune bărbatul, în timp ce încearcă să atragă un alt cumpărător. „Hai vino încoace că ai cumpărat cojoc, acum îţi dau o căciulă frumoasă”, spune nea Gică.
„O căciulă 120 de lei negociabil”
Omul se plânge că vânzarea merge foarte prost, ca peste tot de altfel. „Clienţi puţini. Am dat o căciulă de dimineaţă şi până la ora 12:00. Nu are lumea bani. O căciulă de asta costă între 120 şi 150 de lei, iar puloverele croşetate le dau cu 35 de lei. Mai negociez cu omul, până când ne înţelegem. În afară de puloverele pe care le facem acolo la Corbi, pentru căciuli şi cojoace duc materia primă în altă comună, la nişte oameni, şi le primesc gata făcute. O să mai pot să vând astfel de produse până la începutul lunii martie, pentru că apoi vine căldura. După care mă voi ocupa cu brânzeturi”, spune nea Gică. Bărbaţii vin la tarabă, probează căciula şi chiar dacă le place, pleacă mai departe, spunând că nu au bani. „Domne, îmi place cum vine. Mi-ar plăcea una nouă, că asta s-a cam prăpădit, dar nu prea am bani. Îmi pare rău”, spune Mircea Moraru, din Curtea de Argeş. Un alt comerciant are aşezate pe o bucată de celofan câteva perechi de ciorapi de lână şi câteva veste pentru copii. „Perechea de ciorapi costă 8 lei, iar vesta această 17 lei negociabil. Sunt foarte călduroşi ciorapii”, spune bărbatul, care, pentru a ne convinge, ne arată că şi el are ciorapi asemănători.
Clienţii de bază – persoanele în vârstă
Comercianţii spun că majoritatea clienţilor sunt persoane în vârstă, tinerii fiind mult mai atraşi de moda actuală. „Cel mai mult vin şi cumpără cei mai în vârstă. Mai cumpără pentru muncă, că sunt mai rezistente. Bărbaţii cumpără pulovere şi ciorapi, iar femeile de prin comunele învecinate iau veste pentru nepoţei. În orice caz, acum după sărbători vânzarea merge foarte prost”, spune comerciantul.
Dacă te plimbi prin faţa halei de carne este imposibil să nu fi întâmpinat de femeile care vând linguri de lemn. Fiecare ia câteva linguri în mână şi se plimbă cu ele încercând să atragă clienţii. „Hai domniţă, că e ieftină şi frumoasă. Doar 1,5 lei bucata. Dacă iei două îţi las cu doi lei. Hai să mâncăm şi noi o pâine, că nu am dat nici una până acum”, strigă o vânzătoare. Nici comercianţii de tuciuri nu au prea mare succes. Argeşenii vin, se uită, întreabă de preţ şi pleacă apoi. „Nu merge deloc vânzarea. Avem tuciuri foarte bune şi de toate mărimile. Cel mai mare este 400 de lei negociabil, avem şi la 270 de lei, iar apoi le avem pe cele mai mici de mămăligă la 13 lei. Astea ce se mai dau acum în ultima perioadă”, se plânge vânzătoarea.
