Canalizarea de pe strada Râmnicu Vălcea se duce direct în râu

În zona intrării în târgul săptămânal de pe strada Râmnicu Vălcea pluteşte un miros pestilenţial. Cei care intră în târg îşi pun la nas batiste şi se uită miraţi în jur, pentru că nu îşi dau seama de unde miroase atât de urât. „Ehe, de trei an de când sunt eu aici miroase la fel. Acum e chiar slab mirosul, căci sunt zile în care nici eu nu pot să stau!”, ne mărturiseşte un domn care vinde la micul aprozar de la stradă. „Păi, uitaţi-vă ce culoare are apa care se duce direct în râu şi cam ce e în ea!”, ne îndemană omul. El crede că „toată lumea varsă direct canalizarea aici, nimic nu se duce la staţie”.

Peisajul e sinistru şi cumplit de mirositor. Pe sub pod sunt gunoaie multe şi diversificate, iar apa esta albastră de la detergent, şi galbenă de la fecale.  L-am găsit acolo studiind apa pe consileirul local Bogdan Dabija. „Este de neconceput ca situaţia asta să dureze de atâta timp. Îmi spun oamenii care stau aici că miroase, că râul e poluat. Canalizarea se deversează în râu, se vede şi după culoarea râului acolo unde se scurge pârâiaşul ăsta plin de dejecţii”, spune Bogdan Dabija. Consilierul local e decis să ridice problema în Consiliu, să se rezolve o dată problema, dar e conştient că nu are susţinere, fiind ales local al UNPR, singurul uneperist din Consiliul Local Curtea de Argeş.

Investiţie din 2008

Canalizarea de pe strada Râmnicu Vâlcea, amenajată cu bani de la UE şi de la bugetul local, a avut probleme încă de la începuturi. Strada respectivă, una dintre cele mai lungi din municipiu, nu avea canalizare, iar ambiţia administraţiei locale de la vremea aceea, 2004 – 2008, a fost să le ofere locuitorilor tot confortul demn de un municipiu, confort pentru care, de altfel, plăteau impozite. Lucrările au început greu, după ce proiectul tehnic a fost făcut de o firmă care a intrat rapid în insolvenţă după ce a câştigat licitaţia pentru proiect pe o sumă extrem de mică. S-a constatat că studiile geo fuseseră făcute din birou şi nu aveau nicio legătură cu ce era pe teren, săpăturile s-au făcut cu mare greutate, iar lucrările au fost finalizate târziu şi prost, după cum au constatat edilii ulterior.

Firma care a câştigat licitaţia pentru proiectare, şi care a făcut parte din vestitul grup Tender, a cerut 6000 de euro, în condiţiile în care normal ar fi fost să coste cam 15 000, spun specialiştii. Au fost respectate regulile şi legile, iar cei cu bani puţini au făcut proiectul. „Puţin am dat, puţin a făcut”, a comentat primarul oraşului de la vremea respectivă, Gh. Nicuţ,  întâmplarea. În scurt timp proiectantul a dispărut în ceaţă, şi tot atunci au început să apară necazurile. Conform studiului geo, în zona canalizării era nisip. Potrivit celor constatate pe teren, solul era compus din marnă şi cărbuni, iar pânza freatică este la 1,5 metri adâncime şi nu la 5, cum era trecut în proiect.

Canalizarea care depinde de vidanjă

Bugetul proiectului  a fost de 396190 de euro, iar obiectivele – Dezvoltarea infrastructurii locale în vederea creşterii atractivităţii pentru investiţii şi sporirea calităţii vieţii în municipiul Curtea de Argeş, dezvoltarea infrastructurii de bază în zona de sud-vest a municipiului şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în Curtea de Argeş. Ironic, nu numai că nu au fost îndeplinite aceste obiective, dar s-a întâmplat chiar invers – calitatea vieţii nu a sporit, ci dimpotrivă, mai ales în momentele când canalizarea refulează în curţile oamenilor şi pe stradă, infrastructura nu s-a dezvoltat, refacerea carosabilului după ce asfaltul a fost spart pentru canalizare s-a făcut grosolan, astfel încât chiar şi acum, după atâţia ani, argeşenii dau cu maşinile în gropi pe această stradă, etc.

Partea cea mai interesantă este însă la rezultatele pe care proiectul trebuie să le aibă – 3050 metri canalizare pe străzile Râmnicu Vâlcea şi Industriilor, 80 cămine de vizitare, o staţie de pompare echipată şi construită corespunzător, o conductă de refulare ape uzate, 30 metri subteran şi 100 m aerian, 12 metri subtraversări căi ferate, 100 metri pătraţi sistematizare verticală şi 70 metri pătraţi alee carosabilă betonată. Staţia de pompare este aproape de nefolosit acum, SC Aquaterm, care a primit-o în administrare, vidanjând pur şi simplu canalizarea pentru că staţia de pompare e colmatată în proporţie de 30%. În plus, în căminele care nu au fost făcute conform proiectului, monolit, ci din tuburi de beton, mai ieftin, se infiltrează apa.

350 de gospodării ar fi trebuit legate la canalizare, s-au legat doar 80

Mai sunt şi alte probleme. Conform anunţurilor oficiale,  impactul pe care proiectul ar fi trebuie să-l aibă ar fi fost următorul –  minim 5 societăţi comerciale sau instituţii racordate la reţeaua de canalizare, minim 350 gospodării racordate la reţeaua de canalizare a municipiului, creşterea calităţii vieţii locuitorilor din împrejurimi, îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător prin eliminarea posibilităţii de contaminare cu ape reziduale menajere şi industriale. În plus, ar fi trebuie să se diminueze posibilitatea contaminării apelor curgătoare sau freatice prin renunţarea la fosele neamenajate corespunzător.

S-au racordat puţini cetăţeni, ceilalţi preferând să deverseze apele uzate în şanţurile de pe stradă ori în pârâiaşul care împute atmosfera la intrarea în târgul săptămânal. Problema este, aşadar, veche, dar nerezolvată. Locuitorii cartierului au sesizat dezastrul ecologic din zonă de multe ori, dar nu s-a făcut nimic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RSS
Follow by Email