În urmă cu ceva timp, cred că prin primăvară, un autocar plin cu ambasadori şi cu soţii de ambasadori a oprit în faţa Bisericii Domneşti. Excelenţele lor au descins din autocar înarmaţi cu aparate foto performante şi au pregătit sculele astfel încât să nu piardă nicio imagine, nici un peisaj şi nicio icoană care să merite să fie pozată. Primul şoc a fost în momentul în care importanta delegaţie a intrat în curtea Bisericii Domneşti. Aici iarba era netunsă, coşurile de gunoi pline, iar acolo unde nu erau coşuri gunoiul fusese pus direct pe jos, pe cele câteva bănci mai zdravene fumau la greu liceeni chiulangii care vorbeau tare şi urât iar nişte ruine aflate în fundul curţii erau năpădite de buruieni. Toaleta publică era în boscheţi, şi se vedea şi se simţea foarte bine asta. Străinii, domni şi doamne cu educaţie, au zâmbit subţire şi au intrat în biserică, evitând să facă prea multe poze afară. Îmi amintesc şi că dl. director al Muzeului nu era prin zonă pentru că nu fusese invitat. Părintele Mărgăritescu, cel care i-a întâmpinat pe ambasadori, a roşit la vederea peisajului de-a dreptul dezolant din curtea monumentului istoric.
Mi se pare că cele petrecute atunci ilustrează perfect grija şi interesul pe care autorităţile locale le au şi le-au avut pentru Biserica Domnească, important monument istoric, trecut în unul din cele mai prestigioase ghiduri turistice din lume. Dl. director al Muzeului, Florin Scărlătescu, a reuşit cu mare greutate să realizeze iluminatul exterior, astfel încât Biserica să poată fi văzută şi noaptea. Tot dl. director ştiu că s-a luptat pentru ca schelele care au înconjurat monumentul aproape 20 de ani să fie date jos, iar Biserica să fie redată circuitului turistic. Cred că dl. director a încercat să facă mai multe lucruri, dar probabil că s-a oprit la un moment dat, exasperat de lipsa de reacţie a autorităţilor, şi nu vorbesc doar de actuala administraţie locală, ci şi de cele trecute.
Sunt sigură că mulţi dintre dumneavoastră aţi văzut prin alte ţări cum arată, cum sunt protejate dar şi cum sunt promovate monumentele de talia Bisericii Domneşti. La noi lucrurile stau pe dos. Curtea interioară e în dispută, în sensul că nu se ştie cine ar trebui să o cureţe .Muzeul, în a cărui administrare se află Biserica Domnească, spune că nu are fonduri şi nici angajaţi care să facă asta. Dl Ghiţă, directorul Serviciului Public de Gospodărire Comunală, afirmă că nu are în programul de lucrări curăţarea acestei zone, etc. Asta e o problemă. Apoi, în parcarea din faţa Bisericii Domneşti staţionează microbuze, maşini scoase la vânzare, maşini ale celor care fac ilegal curse spre Piteşti, astfel încât loc pentru parcarea autocarelor nu prea mai e.
Cu totul diferit arată curtea interioară a Mănăstirii. E curat iar aleile sunt în bună stare. Acolo de ce se poate iar la Domnească, nu?! Ar trebui ca edilii să ne răspundă la această întrebare. Ziarul nostru a scris despre faptul că o turistă s-a plâns pe site-ul www.domnuleprimar.ro dlui. primar Diaconu de faptul că nu a găsit o toaletă în zona Bisericii Domneşti, fetei respective nevenindu-i să meargă în boscheţi ca să-şi rezolve nişte nevoi fireşti. Credeţi că s-a făcut vreo toaletă între timp acolo?! Nu, problema a rămas.
E păcat că edililor nu le pasă de acest monument care, bine promovat şi bine îngrijit, ne-ar putea scoate din anonimat. A venit vara, poate vor veni şi ceva turişti. Cu ce-i atragem la Curtea de Argeş, cum îi convingem să rămână cât mai mult timp şi cum să-i facem să revină, acestea sunt nişte lucruri care ar trebui să-i preocupe pe reprezentanţii administraţiei publice locale.
