Deşi am scăpat de imaginea sinistră a gropii de gunoi, intrarea în oraş dinspre Râmnicu Vâlcea seamănă cu intrarea în infern.
Ani de zile locuitorii municipiului Curtea de Argeş s-au simţit ruşinaţi când cineva îi vizita intrând dinspre Râmnicu Vălcea. Bine, nici intrarea dinspre Piteşti nu este o fericire, dar cea de la graniţa cu comuna Tigveni este de-a dreptul sinistră. Mai întâi, indicatorul care semnalizează ieşirea din Tigveni se află la un kilometru de cel care semnalizează, e un fel de a spune, intrarea în „oraşul regal” Curtea de Argeş.
Atent la gropile din asfalt, unui şofer îi e foarte greu să observe tabla îngălbenită, ruginită, acoperită de crengile copacilor. Deasupra scrie, semeţ, „oraş regal”, apoi Curtea de Argeş, municipiu. Este evident că tabla nu a ruginit săptămâna trecută sau lunile trecute, dar a fost adăugat „oraş regal” de câtva timp. Oare în momentul în care s-a făcut completarea, reprezentanţii administraţiei locale, cei care s-au ocupat de asta, nu au văzut cât de hidos e indicatorul care le spune turiştilor că au ajuns în ditamai municipiul, oraş regal pe deasupra?!
Şi înainte de intrare şi după intrarea în oraş, asfaltul e prost, plin de gropi şi denivelări. La câteva sute de metri de primul indicator, mai e unul. Pe el scrie Curtea de Argeş, iar lipit de el e semnul pentru drum cu denivelări, ca nu cumva conducătorii auto să nu ştie că sunt probleme cu carosabilul. Şoferul care a înjurat drumarii de la Vâlcea încoace, căci peste tot sunt probleme, şoseaua care a căzut în prăpastie în vreo două tronsoane, poate spera că odată intrat în municipiu a scăpat de necazuri. Bineînţeles că nu e aşa, dimpotrivă.
Nu mai avem groapă oficială de gunoi. Doar gunoi pe stradă!
Groapa de gunoi a fost închisă, iar pe locul ei a fost amenajată o rampă de transfer. Dealul de gunoaie a dispărut, dar la marginea şoselei mizeriile sunt tot la ele acasă. Probabil aruncate din maşini, ambalajele şi pet-urile sunt peste tot, chiar şi sub semeaţa tablă care îţi spune că ai ajuns la Curtea de Argeş. Iarba e necosită, buruienile sunt aproape cât copacii, iar locul, deşi ar fi putut să fie atractiv, un peisaj frumos, e sinistru. Cei care au case în zonă au mai tuns buruienile, au mai strâns gunoaiele, dar degeaba. Acolo unde gospodarii oraşului nu au călcat de ani de zile, se vede.
