De fapt, asta nu e chiar o bârfă, e o informaţie certă. Soţia şefului de la Resurse Umane din Primărie s-a angajat la Biblioteca Municipală. Nimic rău în asta, aţi putea spune, doamna nu trebuie să aibă interdicţii la ocuparea vreunui post doar pentru că soţul domniei sale este şef la Resurse Umane. Poate doamna este competentă, nu suntem noi în măsură să apreciem asta, membrii comisiei de concurs, căci sperăm că a fost măcar formal un concurs, pot spune cu certitudine ce şi cum.
Într-o societate normală, în care posturile sunt ocupate strict pe criteriul competenţei, asta nu ar fi o ştire. La noi, însă, este clar un subiect, discutat peste tot, pe la bănci, pe stradă, prin vecini şi printre prieteni. Pentru că un post călduţ, la o bibliotecă, unde responsabilitatea nu este tocmai uriaşă, şi unde, chiar dacă salariul nu este vreo minunăţie, este cert şi la dată sigură, nu e tocmai puţin. Dacă mai şi cresc lefurile bugetarilor aşa cum se promite, devine deja o afacere bună să lucrezi tu la bibliotecă iar soţul să fie şef de Birou.
Gurile rele vorbesc despre concursul pentru postul de manager la Biblioteca Municipală. A fost greu, s-a dat de multe ori, pentru că cel care fusese director mulţi ani brusc nu mai putea fi manager. După lupte crâncene omul a rămas pe postul pe care îl ocupase cu succes mult timp. Probabil că doamna a luat concursul din prima.
