A fost odată ca niciodată la Curtea de Argeş o şcoală specială cu un statut oarecum incert. Banii veneau din surse diferite, erau puţini, iar micuţii nu aveau profesori calificaţi, îngrijitori, maşini de transport, etc. Timpul a trecut, afacerile au început să scârţâie, iar unii au descoperit pe acasă câte o diplomă luată de la o universitate – srl care le conferea un titlu oarecare, titlu care s-a dovedit însă suficient pentru a fi angajaţi la o şcoală specială, spre exemplu. Afacerile au continuat să se degradeze, iar secretara unei firme a ajuns profesoară, psiholoagă sau ce o mai fi fost dumneaei. Şcoala a devenit brusc interesantă, nu pentru nefericiţii de copii şi de părinţi ai lor, ci pentru că putea, la o adică, să asigure câteva lefuri. Mici, ce-i drept, dar sigure, care puteau fi completate eventual cu ce ieşea din administrarea unei afaceri. Mai departe, cineva cu cap a întrevăzut posibilitatea dezvoltării şcolii şi transformării ei într-una care să primească finanţare ca toate celelalte şi a făcut demersurile necesare. Uite-aşa, şcoala a devenit specială dar cu finanţare de la Ministerul care a recunoscut-o, au început angajările, astfel încât acum, la Şcoala Gimnazială Specială „Marina” colectivul este o mare familie. La propriu. Soţ, soţie, prieten, asociat în afaceri, fost coleg de partid, sunt doar câţiva dintre cei care iau un salariu de acolo, şi mai urmează să fie angajaţi luna aceasta un administrator de patrimoniu, un asistent social, un asistent medical, un îngrijitor, etc. Facem pariu că se vor încadra şi aceştia în marea familie?!
