Oricui îi place să bârfească, iar la Curtea de Argeş bârfa a fost ridicată la rang de informaţie oficială. O să vă spunem la ureche în fiecare săptămână câte o bârfă. Cine cu cine şi de ce, cine de la cine şi cum, care pe care şi prin ce metodă, de unde şi până unde şi pe ce bani. Acestea sunt întrebările fundamentale care îi frământă pe argeşeni, întrebări la care vom răspunde noi. Când ştim. Când aflaţi dumneavoastră, aşteptăm să ne spuneţi şi nouă.
Posturile de director sunt puţine la Curtea de Argeş, iar doritorii, foarte mulţi. Orice om care a mişcat un deget într-o campanie electorală sau a pus umărul la dărâmarea unei persoane, într-un sens sau altul, se simte obligat să pretindă un post călduţ, pe undeva. Bârfa de azi este despre un astfel de ins. Un ins care a avut o afacere, dar pe care nu o mai are, din motive diferite, ele însele putând constitui subiect de bârfă. Acum e un fel de şomer, dar de câţiva ani râvneşte la o funcţie de şef al unor lucruri din oraş. A sperat mandatul trecut, speră şi mandatul acesta. Persoana căreia îi vrea capul susţine că a vrut mult mai mult. Ba chiar acea persoană care este încă şef al respectivei instituţii, era să zic serviciu, pretinde că omul nostru cu dinţii galbeni i-a cerut să împartă perna, ca japonezii, iar în cazul acesta, era dispus să renunţe chiar şi la funcţia care i-ar fi adus un oarecare salariu, dar, mai ales, titulatura la care aspiră de mult şi care i-a fost refuzată de mulţi A fost refuzat din nou, şi s-a înfuriat la maxim. A spus în stânga, dar mai ales în dreapta (!) că nu se lasă până nu schimbă din funcţie persoana despre care vorbim. Acum, bârfa noastră nu are happy end, adică sfârşit fericit, ca să înţeleagă şi cel şcolit la înalte universităţi. Senzaţia noastră, pe care el nu a putut-o încerca (ha, ha), este că va rămâne pururi un aspirant la ceva. La o funcţie, la o fustă, la un nou mandat. Din trei, poate îi iese una. Până acum, aşa i-a ieşit. 😉
Tot despre amante. De directori
Orăşelul nostru e plin de amante. Se spune că un potent om de afaceri a abandonat lupta (conjugală) şi a capitulat pe altarul unei june care lucrează în firmă. Nu-i aşa că bârfa asta e tare de tot? De fapt, nici măcar nu mai e bârfă, căci la Curtea de Argeş, unde fiecare ştie ce face vecinul, şeful, colegul de serviciu şi de birou, toate se află la un moment dat, iar momentul acesta apare repede. Despre directorul de mai sus nu putem da mai multe amănunte, pentru că ştiţi şi dumneavoastră despre cine e vorba. Pe bune! Gândiţi-vă puţin!
