Unii au fost puşi în funcţii după lungimea picioarelor şi dimensiunea busturilor, alţii, după mărimea conturilor părinţilor, iar o altă categorie de slujbaşi la stat ocupă o funcţie călduţă, până acum, că tocmai s-a mai răcit scaunul odată cu scăderea salariilor, datorită numelui sonor. Aşa se întâmplă peste tot, iar noi, la Curtea de Argeş, nu puteam să ne abatem de la regulă. Fireşte că nu e vorba despre toţi salariaţii statului, ci doar de o parte pe care o recunosc şi cei care au dat concursuri pe bune ca să ocupe posturile pe care stau de ani buni, pentru că, neavând pile, avansarea e mai grea.
Există, aşadar, şi în urbea noastră anumite locuri unde au fost promovate anumite persoane pentru anumite funcţii, deşi nu au nici cea mai vagă idee despre meseria pe care, cică, o au. În asemenea condiţii, colegii care ştiu carte au o atitudine circumspectă vizavi de deciziile profesionale ale primilor. Dacă, să luăm un exemplu care nu are nicio legătură cu subiectul (!), un absolvent de drept are oarecum în subordine un alt absolvent de drept, trebuie să îl lase pe acesta din urmă să se descurce la un eventual proces pe care instituţia pe care o conduce îl are. Chiar dacă acel proces va fi pierdut cu brio.
