Cea mai mare leafă din Curtea de Argeş ar fi de 200 de milioane de lei vechi, bârfea zilele trecute un director de instituţie deconcentrată, pe la colţurile primăriei. Omul nostru, absolvent şi el al unei facultăţi de prestigiu, artistică, era nemulţumit de viaţă. Cel cu sutele de milioane pe lună e tot absolvent de facultate, fără doctorate, doar cu marele avantaj al apartenenţei la un partid care acum e pe cai mari. Amărăciunea omului nostru, directoraş şi el, dar cu meserie bănoasă, de altfel, era aceasta – „De ce el are 200 de milioane pe lună, iar eu cinşpe?!”. Culmea, cel cu două sute de milioane mai ia şi o indemnizaţie de cinci milioane pe lună, că de, e ales local. Nu am auzit să o fi lăsat la primărie şi să nu fi luat-o, spunea omul nostru supărat. Dacă nu a încasat-o, asta s-a întâmplat pentru că nu i-a trebuit, s-a ivit, verde, invidia în bârfa directorului cel sărac.
Unde sunt bujorii de anul trecut?!
Anul trecut parcul Fântâna lui Manole a fost refăcut de aceeaşi firmă care lucrează acum de zor la modernizarea Primăriei. La recepţia lucrărilor, membrii comisiei, cam sfioşi de altfel, pentru că printre ei se află prietenul şi protectorul celui care făcea lucrarea, aşadar membrii comisiei au încercat să întrebe de …bujori. De cei care figurau în caietul de sarcini că fuseseră plantaţi, dar care nu prea se vedeau pe teren. Au mai încercat să întrebe sfioşii funcţionari şi despre alte chestii neimportante care ar fi trebuit să fie în parc, cum ar fi aleile modernizate şi alte asemenea, dar nu au primit răspunsuri satisfăcătoare, aşa că au tăcut, ca să nu fie tocmai ei cei care scot la iveală anumite lipsuri în condiţiile în care mănâncă şi ei o pâine neagră la primărie. A venit căldura, aşteptăm bujorii. Dar dacă nu ies?!
