Avem azi o bârfă supertare şi o să fiţi de acord cu noi după ce o să o citiţi. Fiecare dintre noi avem năzuinţe, vise şi idealuri. Toţi credem că suntem mai buni, mai deştepţi şi mai frumoşi decât ceilalţi, dar că nimeni nu recunoaşte asta. Ne vedem în posturi foarte importante, credem despre noi că putem face faţă oricărei provocări, numai că nimeni nu ne oferă şansa să demonstrăm asta. Uneori aşa e, alteori părerea noastră despre noi este cu mult mai bună decât ar trebui să fie. Unii se văd cosmonauţi, alţii aviatori pe transatlantice, unul se doreşte a fi…primar. Diferenţa dintre dorinţă şi putinţă este aceeaşi.
Tot oraşul vorbeşte despre faptul că un preot, un slujbaş al Domnului, nu ştim dacă este preot sau nu, ar vrea să fie primar. Aţi ghicit, este vorba despre celebrul Caliopie Ichim, consilierul pe probleme de construcţii şi patrimoniu al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Consilierul Caliopie şi-ar dori să ajungă primar al primei capitale a Ţării Româneşti, că tot se ocupă el cu demolarea zidurilor vechi şi cu amenajarea unor kitschuri noi, spun argeşenii cu limba ascuţită. Conform acestora, personajul în cauză ar urma să fie susţinut de PSD, primarului Nicolae Diaconu fiindu-i soarta stabilită deja. Oare cu ce au greşit argeşenii să aibă o astfel de soartă, să aleagă mereu între un rău şi alt rău?
În urmă cu mai mulţi ani, un preot a candidat la funcţia de primar. Părintele s-a comportat admirabil, a pierdut onorabil, iar când s-a pus problema să renunţa la mandatul de consilier, nu a ezitat nicio clipă să se dedice profesiei pe care o face din vocaţie. Alţii, însă, au dat-o la spate. Pe ea, pe profesie.
