Un director de pe aici, cu nume greu, îşi face casă într-o comună apropiată. Nimic ilegal, e de bine, ne bucurăm că domnul director se preocupă de confortul său. E frumos să ai o casă de vacanţă între pomi, la drum naţional. Partea naşpa, pentru domnul menţionat, e că dacă ai casa la strada principală toţi cei care trec pe acolo văd cine lucrează în gospodărie şi la ce. Ieri, o bârfă foarte puternică ne-a ajuns la urechi. Conform gurilor rele, directorul dur avea oameni la muncă, o parte din salariaţii firmei pe care o conduce, firmă care nu e chiar a lui, dar nici a altora, e cam a noastră, cum ar veni. Un mare bârfitor ne-a promis şi o fotografie a muncitorilor în salopetă trudind la casa distinsului domn director, dar l-am alungat repede. Ce înseamnă şi bârfitorii ăştia, domnule, nu mai poate nimeni să ducă doi, trei muncitori acasă în timpul programului, ca să-i construiască una, alta, în curte, că gata sar unii cu gura. Nasol.
